Pentru că tot se apropie Crăciunul, o să vă povestesc despre o carte cu tematică de Crăciun pe care am îndrăgit-o din momentul în care am deschis-o. Plimbându-mă la Gaudeamus, acum doi ani, printre standuri şi cărţi am descoperit o carte mică, în engleză (ulterior am cumpărat-o şi în română), cu o copertă superbă, plină de ilustraţii care m-au făcut să îmi doresc să vină Crăciunul mai repede. Şi este genul acela de carte pe care o iei acasă, îţi faci un ceai cald, îl pui pe măsuţă, te aşezi în fotoliu sub o păturică pufoasă, lângă bradul de Crăciun şi o deschizi.
„Scrisori de la Moş Crăciun” este cartea care m-a făcut să îmi doresc să îi pot oferi copilului meu ce le-a oferit Tolkien copiilor lui: iluzia că Moş Crăciun există. Şi autorul a reuşit mult mai multe. A reuşit să menţină această iluzie foarte mult timp. Trăim într-o perioadă în care copiii, de mici, gen clasa a IV-a, deja nu mai cred în Moşu’ (cel puţin aşa era la fratele meu în clasă) şi asta este trist. Farmecul sărbătorilor nu este la fel fără Moş Crăciun. Şi iată cum acest tată face eforturi imense pentru a menţine vie speranţa prin intermediul acestor scrisori pe care copiii lui le primeau de la Moşu’. Cred că este minunat, copil fiind, să scrii o scrisoare lui Moş Crăciun, la adresa lui de la Polul Nord, iar acesta să îţi şi răspundă!
Cartea este pentru părinţi sau pentru adulţi în general, pentru cei cărora le pare rău că au aflat că Moşu’ nu există şi totuşi vor să ţină magia sărbătorilor vie în sufletul copiilor lor. Este o carte uşor de citit (asta dacă nu încerci să citeşti scrisorile cu scrisul original, ce vrei, ursul polar nu are o caligrafie prea bună) şi m-a făcut să vreau să îi scriu şi eu o scrisoare lui Moş Crăciun (că poate, cine ştie, îmi răspunde!).