Februarie este aici şi parcă nici nu ştiu cum a trecut timpul şi iată-ne în luna iubirii. Iniţial mi-am propus să citesc o mulţime de cărţi de dragoste luna aceasta, dar, înainte de orice, trebuie să mă întorc în timp, deoarece am rămas în urmă cu recenziile şi nu vreau să merg mai departe, sărind cărţile care mi-au plăcut anul trecut. Aşa că astăzi nu vă voi spune doar despre o poveste de dragoste, ci despre o poveste de dragoste a cărei acţiune se petrece de… Crăciun. De ceva vreme am tot urmărit editura Arktica pe Facebook şi am fost mereu fascinată de coperţile sclipitoare şi pline de culoare ale cărţilor publicate la această editură. Aşa că m-am bucurat enorm atunci când am găsit la târgul de carte Gaudeamus, standul celor de la Arktica. Nu am rezistat şi am făcut o mie de poze acolo, am răsfoit cărţile, m-am bucurat de decor şi, bineînţeles, am plecat cu câteva acasă. Ah, şi să nu uit, am şi cunoscut-o personal pe Mara Eremia, o femeie minunată, pe care o apreciez atât pentru felul în care scrie, cât şi pentru felul ei de a fi ca om. Cât despre cartea „Iubire cu gust de ciocolată”, ei bine, am savurat fiecare pagină şi la final singurul meu gând a fost: „Această carte este altceva!” (în cel mai bun sens posibil, desigur).
„Iubire cu gust de ciocolată” este exact ca o ciocolată caldă de calitate, savuroasă şi plină de ingrediente misterioase. Încă din primele pagini, facem cunoştinţă cu Lea, o fată extrem de talentată în a face prăjituri, care deţine o cafenea, unde îşi aşteaptă clienţii cu cele mai savuroase preparate, făcute chiar de ea. Dar toată lumea ştie că afacerile mici trec tot timpul prin tot felul de provocări, aşa că, pentru a trece peste impas şi a îşi achiziţiona echipamente mai bune, Lea se gândeşte să aplice pentru un împrumut. Şi de aici, totul se complică. După ce acest împrumut îi este refuzat de directorul băncii, Lea primeşte sprijinul clienţilor ei, mai ales cel al unui bătrânel simpatic şi pus pe şotii. Acţiunea se desfăşoară apoi pe un ritm ameţitor, lucrurile se complică, iar la final, ca în orice carte de acest gen, totul se termină cu bine. Acum vreau să vă explic de ce sunt atât de vagă în ceea ce priveşte acţiunea acestei cărţi. După cum bine ştiţi, eu obişnuiesc să povestesc în destul de multe detalii ceea ce citesc, cu excepţia finalelor, nu de alta, dar chiar sper să fiţi curioşi şi să citiţi şi voi cărţile, nu doar rezumatele mele. Însă, faţă de cartea aceasta, simt un fel de respect. Ea nu este deloc mare, are aproximativ 230 de pagini şi, sincer, este atât de drăguţ scrisă, încât simt că orice detaliu pe care îl dau, face să dispară din frumuseţea plăcerii de a citi cartea. Ştiu că asta sună siropos şi cumplit de diferit, dar această poveste este diferită de poveştile de Crăciun pe care le-am citit până acum. Iar asta o face specială. Şi vreau să fie specială şi pentru voi, nu doar o altă carte despre care vă povestesc eu, ci cartea pe care a fost nevoie să o citiţi ca să înţelegeţi despre ce naiba bat eu câmpii pe aici acum 🙂 .
Vă recomand să citiţi această carte (dacă se poate de Crăciun anul acesta, ca să intraţi puţin în spiritul sărbătorilor de iarnă, că parcă nu merge citită vara pe plajă), pentru că are toate ingredientele care o fac plăcută de oricine (doar dacă nu sunteţi Grinch, caz în care, ignoraţi acest articol şi citiţi o carte de alt gen). Iar acum voi încheia spunându-vă că această carte a reuşit să îmi facă Crăciunul o idee mai frumos! Spor la citit şi să ne auzim cu recenzii bune despre cărţi excelente tot anul!