Ştiu că au trecut demult sărbătorile de iarnă, ba chiar şi zăpada care s-a lăsat puţin aşteptată, dar vreau să vă mai vorbesc despre încă o carte scrisă de Mara Eremia, în primul rând pentru că poate fi o recomandare pe care să o aveţi în vedere pentru iarna care va veni, dar şi pentru că mi-a plăcut atât de mult, încât nu mă pot opri din a o lăuda. După cum am mai zis zilele trecute, pe Mara Eremia am cunoscut-o întâmplător la târgul de carte Gaudeamus. M-a fermecat cu felul ei de-a fi, am stat şi am povestit, am făcut o mulţime de poze la standul ei, care era absolut superb decorat şi apoi, bineînţeles, am plecat acasă cu câteva dintre cărţile scrise de ea (deşi, sincer, mi-aş fi dorit să le iau pe toate, dar am preferat să mai las şi pentru anul care urmează). „Un Înger de Crăciun” a fost cartea care mi-a sărit prima în ochi (coperta este superbă şi te îndeamnă să te apropii), iar după ce mi-am cumpărat-o singurul lucru pe care mi-l doream era să termin cât mai repede cartea plictisitoare pe care o citeam în acel moment (care nu era doar plictisitoare, dar am constatat că o mai citisem şi chiar aveam recenzia ei scrisă, ca să înţelegeţi cât de „memorabilă” a fost) şi să mă apuc de aceasta. Şi nu am regretat niciun moment alegerea făcută.
Întotdeauna mi-am imaginat că oamenii care par extrem de fericiţi în poze şi pe reţelele de socializare, ascund în spatele zâmbetelor şi vieţilor lor aparent perfecte vreo suferinţă. Cynthia, personajul nostru principal feminin nu a făcut o excepţie. Dincolo de strălucirea pe care o afişează, zâmbetele calculate şi felul în care se îmbracă, se află o fată care ascunde o mulţime de secrete şi o suferinţă mare. Dar cel mai grav este că nu îşi permite să iubească, din teama de a nu pierde persoana iubită, părând astfel lipsită de suflet. Ea împreună cu cei doi cei mai buni prieteni ai ei sunt tot ce are nevoie pentru a supravieţui, dar viaţa nu este doar despre supravieţuire. Astfel că, într-o zi, ea moare şi ajunge să-l cunoască pe Gabriel, îngerul care îi spune că mai are o singură şansă, să revină pe pământ, cu el în rol de călăuză, dar va trebui să facă pe cineva să se îndrăgostească de ea, până la Crăciun, altfel va părăsi definitiv Pământul. Încrezătoare, Cynthia încearcă să facă pe iubitul ei din prezent să îi spună cuvintele mult aşteptate, încearcă şi alte metode, dar nimic nu pare să funcţioneze. Între timp, Gabriel, nu se limitează doar să o observe, ci îi arată anumite lucruri, care o fac pe Cynthia să simtă din nou. Dar ceva neaşteptat se petrece între ei, iar atunci totul se complică. Sfârşitul este atât de spectaculos, sfâşietor la început, iar apoi superb, încât am râs şi am plâns în timp ce am citit cartea aceasta cum nu am mai făcut-o demult. Şi, după cum a zis cineva apropiat mie, o carte este bună atunci când te face să simţi ceva, orice, indiferent de sentiment, aş zice că această carte este extraordinară. Personajele sunt atât de complexe, ideea din spate este interesantă şi, în mod incredibil, povestea aceasta m-a dus cu gândul la poezia „Luceafărul” de Mihai Eminescu (cine ştie, poate asta a fost şi intenţia autoarei). Am doar cuvinte de laudă la adresa acestei cărţi, însă nu vă voi spune mai multe, pentru că îmi doresc din suflet să ajungă la cât mai multe persoane, deoarece este una dintre cele mai frumoase poveşti de Crăciun dintre cele citite de mine până acum.
Recomand această carte celor care cred că miracolele încă se petrec în preajma sărbătorilor de iarnă, iar magia Crăciunului chiar există, celor care vor să citească o frumoasă poveste de dragoste, una cel puţin neobişnută şi cu nimic mai uşoară decât cele despre care am tot citit, dar şi celor care caută să adauge încă o carte în lista lor pentru iarna care vine.