Am ales să îmi petrec ultimele zile ale anului trecut în compania acestei cărţi, deoarece mi s-a părut foarte potrivit titlul cu tradiţia conform căreia, în noaptea dintre ani, ne propunem să încercăm sau să facem ceva nou în anul care va începe. În plus, nici nu mai ştiu de când am această carte prin bibliotecă şi nu o găseam niciodată atunci când veneau sărbătorile, aşa că, într-un final, am pus-o bine, ca să o citesc la momentul potrivit. Şi ştiu că v-am tot vorbit despre cărţile cu tematică de Crăciun, cărţi care m-au introdus în atmosfera sărbătorilor de iarnă, dar mi-am propus să ajung cât mai repede la zi cu ceea ce am citit. De citit, citesc zilnic, măcar 50 de pagini, cum zicea bunica mea că face orice om inteligent din lumea aceasta, dar când vine vorba să deschid laptopul, mereu intervine câte ceva. Partea bună este că nu uit acţiunea cărţilor pe care le citesc, iar vestea cea mai bună este că, de astăzi încolo, am terminat cu cărţile pe care le-am citit în decembrie şi ajung şi eu, cât de cât la zi cu scrisul. Acum să revenim la cartea despre care vă voi povesti astăzi. Povestea a fost una drăguţă, nu pot spune că este printre cele mai bune, dar a fost uşor de citit şi pe placul meu, fiind o poveste de dragoste chiar drăguţă.
Minnie Cooper (da, aţi citit bine) nu este doar o marcă de maşină, aşa cum probabil v-aţi gândit când aţi citit acest nume, ci şi numele personajului principal feminin din această carte. Până şi ea este terorizată de acest nume, pe care părinţii i l-au ales, din cauză că numele pe care şi-au dorit să i-l dea fetei, a fost dat unui alt copil care s-a născut în acelaşi spital, în aceeaşi zi, dar cu câteva minute mai devreme. Deci Minnie Cooper şi Quinn Hamilton (aşa se numea copilul despre care v-am zis că a avut norocul să îi ia numele lui Minnie la naştere) ştiau unul de celălalt, deşi nu s-au cunoscut niciodată. Minnie a crescut cu o mamă care mereu i-a reamintit de ghinionul pe care l-a avut că nu s-a născut ea prima, caz în care numele ei ar fi fost Quinn. Anii au trecut, iar Minnie şi Quinn s-au întâlnit întâmplător, de ziua lor, pe 1 ianuarie, când Quinn a găsit-o pe Minnie încuiată într-o toaletă a unui restaurant, a doua zi, după petrecerea de Anul Nou. Minnie îi povesteşte despre cum mama lui i-a furat numele, care trebuia să fie al ei, lucru care a făcut-o pe fată să crească cu resentimente faţă de Quinn. În afară de toate acestea, Minnie mai credea şi că este cea mai ghinionistă persoană din lume, ghinionul suprem având loc în fiecare an de ziua ei. Quinn este intrigat de această fată şi, cu cât petrece mai mult timp alături de ea, cu atât mai tare îşi dă seama că simte ceva pentru ea. Şi deşi încearcă să stea departe de ea, destinul îi tot aduce aproape. Povestea aceasta se termină exact cum s-ar aştepta oricine care a citit vreodată vreo carte de dragoste, nu cred că mai este cazul să vă povestesc exact cum. Nu pot spune că este cea mai tare poveste de dragoste din univers, dar este o carte extrem de drăguţă, cu personaje simpatice, pe care le veţi adora. De asemenea, a fost cea mai bună alegere de carte cu care să îmi petrec ultimele ore din an.
Vă recomand să citiţi această carte cu o cană de ciocolată caldă (sau ceai, pentru cei care nu beau ciocolată caldă), în perioada sărbătorilor şi să vă gândiţi la toate lucrurile bune pe care vi le-a adus anul care tocmai s-a încheiat, înainte de a vă pune dorinţe şi de a face planuri pentru anul care urmează.