Cu toate că iarna pare că s-a retras şi zilele însorite au luat locul frigului, aş vrea să vă povestesc astăzi despre cartea cu care mi-am petrecut ultimele zile ale anului trecut. Într-un fel îmi este dor de zăpadă, de Crăciun şi de magia sărbătorilor de iarnă şi acesta este motivul pentru care încă vă mai scriu despre cărţile cu tematică de Crăciun. Dar voi reveni la ce am citit anul acesta imediat după ce termin cu cartea asta. Acum doi ani, căutam printre rafturi la târgul de carte cât mai multe cărţi care să aibă legătură cu Crăciunul şi astfel am descoperit această carte. Mi-a plăcut ideea, titlul şi coperta aşa că am luat-o acasă să o citesc. Şi iată că a rămas prin bibliotecă un an întreg, pentru că am uitat de ea. Anul trecut am regăsit-o şi m-am bucurat enorm să dau de ea. Dar nu întotdeauna nimeresc o carte pe gustul meu, chiar dacă pare interesantă. Citind-o m-am plictisit destul de tare şi acesta a fost şi unul dintre motivele pentru care mi-a luat foarte mult timp să o termin. Dar mă bucur că am reuşit să o duc la bun sfârşit.
„Ultimul Crăciun la Paris”, dincolo de a fi o carte despre sărbători, Crăciun şi Paris, este o colecţie de scrisori de dragoste. Am fost bucurasă prima dată când am deschis această carte, sperând că scrisorile vor anima acţiunea, dar nu pot să zic că s-a petrecut asta. Thomas Harding, un tânăr plin de viaţă şi curaj, pleacă la război împreună cu prietenul său cel mai bun, Will Elliott. Thomas lasă în urmă un tată supărat că nu a rămas să preia afacerea familiei, un ziar, iar Will o familie îndurerată. Însă cea care suferă cel mai tare de pe urma plecării tinerilor este sora lui Will, Evelyn Elliott. Evie iniţial le scrie celor doi băieţi scrisori de încurajare şi le trimite obiecte croşetate de ea, sperând că războiul se va termina în curând şi băieţii se vor întoarce teferi acasă. Dar războiul le răpeşte familiei Elliott pe Will, lucru care o face pe Evie să îi scris în continuare doar lui Thomas, sprijinind-ul pe cât posibil. Războiul se întinde din ce în ce mai mult şi prin intermediul scrisorilor cei doi se îndrăgostesc unul de celălalt, atât de tare încât atunci când Thomas este trimis la spital, Evie dă fuga la el să îl susţină. Este fascinantă povestea de dragoste dintre cei doi tineri, separaţi de război şi de distanţă, pentru că, prin intermediul scrisorilor, ei menţin atât de mult timp dragostea lor vie, aşteptând cu sufletul la gură momentul în care lucrurile vor reveni la normal şi ei se vor putea bucura unul de celălalt fără obstacole. Deşi ideea de a citi o colecţie de scrisori pare interesantă iniţial, pe mine nu prea m-a atras atât de mult, astfel încât am cam tras de mine ca să reuşesc să termin această carte. În plus, nici cărţile cu şi despre război nu mi-au plăcut niciodată, pentru că sunt pline de violenţă. Nici aceasta nu a făcut vreo excepţie şi curând m-am plictisit de acelaşi gen de scrisori, reproduse pagină după pagină. În general, această carte nu mi-a plăcut, dar a fost o poveste de dragoste (extrem de previzibilă aş putea spune) şi asta a mai salvat puţin impresia mea generală despre carte.
Recomand această carte celor cărora le plac poveştile despre război şi ororile comise pe parcursul acestuia, celor care adoră o carte compusă doar din scrisori, dar şi celor care vor să citească o poveste de dragoste care a rezistat şi a crescut de-alungul războiului.