Țineți minte că vă povesteam mai demult despre faptul că îmi place să merg în Vama Veche unde, pe Principală, la colț îl găseam în fiecare zi până-n ora 5 pe Dan Niță, stând la standul lui, așteptând să cunoască noi oameni? Ei bine, anul acesta, din păcate, nu am reușit să ajung să îl vizitez, nici să văd ce cărți a mai scris, dar am rămas cu gândul la el și, căutând prin bibliotecă, am descoperit, uitat pe un raft, una dintre cărțile pe care le-am cumpărat acum vreo doi ani, pusă la păstrare pentru atunci când îi va veni rândul. Așa că, vară fiind, am zis să încep cu aceste “Schițe din pandemie”. Îmi place foarte tare să citesc cărți a căror acțiune se petrece în sezonul în care le citesc, însă trebuie să recunosc că această carte m-a întristat puțin, deoarece acțiunea se petrecea în timpul pandemiei, când toți eram mai mult prin casă, puțin speriați de necunoscut și cu speranța în suflet că totul va reveni la normal în curând. Din acest motiv, să citesc o carte a cărei acțiuni se petrece în Vamă, cu personaje obligate să poarte măști și să se retragă devreme la cazare, m-a cam întristat puțin. Însă cartea în sine, este la fel de drăguță cum au fost și celelalte pe care le-am citit, scrise de același autor.
Sper să nu fie un mare spoiler ceea ce voi scrie în continuare, însă nu mă pot abține să nu vă spun că nu am mai citit demult o piesă de teatru. Nu fragmente, d-alea citesc în fiecare săptămână, ci o piesă cap-coadă. Și tare m-am bucurat când am deschis această carte și mare mi-a fost surpriza să văd… replici, în locul liniilor de dialog. Dincolo de această mică bucurie de moment, m-am bucurat să regăsesc vechile personaje din Vamă, cu aceleași obiceiuri, inițial revenind în locul unde urmau să își petreacă vara, cu trenul și rucsacul în spate, cu bani puțini, dar vise mari, sperând să petreacă încă o vară de neuitat în baruri sau strângând bani, în timp ce își povesteau aventurile pe o bordură de pe Principală. La cât de subțire este această carte, simt că dacă mă apuc acum să vă povestesc ce se întâmplă în carte, în două rânduri v-am dat atâtea detalii încât veți simți că ați citit voi înșivă toată cartea. De aceea, am decis să nu vă stric plăcerea, în caz că ajungeți într-o zi prin Vama Veche și vedeți micuțul stand improvizat al lui Dan Niță, să nu treceți nepăsători pe acolo, gândindu-vă că deja cunoașteți poveștile scrise de el, ci vă veți opri, poate chiar veți schimba o vorbă și, cine știe, poate vă veți îndura chiar să cumpărați o carte pe care sa o lăsați acolo, la el, să o dăruiască cuiva căruia i-ar plăcea să descopere un nou autor român și o altfel de poveste. Iar acum vreau să vă povestesc lucrurile care mi-au plăcut mie mult la această carte. În primul rând, ador personajele. Acestea sunt atât de autentice, încât simt, mergând pe acolo, că există șansa să mă întâlnesc cu ele, ba chiar să îmi ceară 10 Ron sau poate o țigară. Chiar și la terase când merg, mă uit altfel în jur, imaginându-mi că în acel moment poate mă observă Crețu sau Lavinia și fac vreo remarcă referitoare la ceva. În al doilea rând, oricine a fost vreodată în Vamă, știe cum sunt oamenii care își petrec timpul pe acolo, ei bine, în cartea aceasta este ilustrată exact atmosfera aceea. Iar cartea aceasta redă perfect acea atmosferă, cu o simplitate unică, fiind scrisă într-un stil extrem de simplu, încât oricine o poate citi cu ușurință și, la final, poate avea satisfacția că a trăit acolo, împreună cu personajele încă o vară. Însă mă voi opri aici cu această recenzie, deoarece dacă mai scriu mult va ieși mai lungă decât însăși cartea. În concluzie, mi-a plăcut mult această carte și de abia aștept să o citesc pe următoarea.
Recomand această carte tuturor celor care își doresc să retrăiască, în orice anotimp, atmosfera din Vamă, celor care erau curioși cum s-au descurcat personajele noastre în perioada Pandemiei și dacă aceasta i-a influențat în vreun fel, dar, celor care nu au mai citit până acum cărțile din seria “Nopți de Vamă”, vă recomand să începeți cu acelea, nu cu aceasta. Vă îmbrățișez pe toți cu drag și până data viitoare când ne vom auzi, vă urez: spor la citit!