Volumul patru al seriei Crossfire a fost motivul pentru care am luat la citit din nou toată seria. De ce? Foarte simplu… trecuse o grămadă de timp de când citisem primele trei volume şi în capul meu acţiunea din seria Crossfire se amesteca cu cea din „Cele cincizeci de umbre ale lui Grey”. Sincer, nici nu mai ştiam exact ce se întâmpla în care carte. Şi trebuia să o iau de la capăt ca să îmi amintesc ce se întâmplase în primele trei volume. Cam nasol să o iau de la capăt şi, pe parcurs, să îmi amintesc şi să tot zic: „Aaaaa… da îmi aduc aminte asta!” Şi iată că, într-un final, am ajuns şi la volumul patru.
Trebuie să recunosc că din toată seria, al patrulea volum a fost cel care mi-a plăcut cel mai mult! De ce? Nimic mai simplu! Spre deosebire de celelalte volume în care Gideon era prezentat doar ca un tip foarte atrăgător şi bun la pat, în volumul patru am descoperit că e şi el totuşi om, ca toţi oamenii. Adică am aflat că are şi el prieteni, cu care iese în oraş la o băută şi se distrează, aşa ca băieţii. Până şi felul în care ne sunt prezentate lucrurile se schimbă. Fiecare capitol este scris din perspectiva unuia dintre personajele principale. Şi aşa ajungem să cunoaştem ce gândeşte şi Gideon! Eva şi Gideon se confruntă cu situaţii noi şi diferite de ce au păţit până acum. Ne sunt prezentate mai multe aspecte ale vieţii lor cotidiene şi cum fac faţă noilor probleme.
Dacă ar fi să descriu pe scurt impresia lăsată de carte aş zice că este cea mai reuşită, pentru că ne scoate din rutina sexuală cu care ne-au obişnuit primele volume şi ne arată nişte personaje mai credibile, cu bucurii şi probleme ca orice om normal, dar fără să renunţe la scenele intense de sex sau la depăşirea propriilor limite. Cred că merită citită pentru a avea şansa de a descoperi o mulţime de lucruri noi despre personaje şi a le vedea cum înfruntă provocări noi.