Sunt puţine la număr cărţile pe care le-am citit şi mi-au rămas în suflet. Şi pe cât de puţine, pe atât de diverse. Am adorat toată viaţa seria „Harry Potter” (şi încă o iubesc la fel ca în prima zi), am iubit seria 18+ „Crossfire” de Sylvia Day (din care despre primul volum a fost şi primul meu articol aici, de unde a plecat totul), iubesc romanele scrise de Stephen King şi cele scrise de Stefan Ahnhem, seria „Păcatele fiului” de Theo Anghel (nu va lipsi niciodată din biblioteca mea), toate cărţile scrise de Marc Levy şi seria „Cavalerii Pardaillan” (pe care le-am citit în liceu în fiecare pauză), iubesc puţine cărţi, însă acele cărţi vor fi mereu în sufletul meu. Şi acum „Viaţa invizibilă a lui Addie LaRue” se numără printre ele. Am adorat povestea asta şi mi-am dorit să nu se termine niciodată, însă am terminat-o la sfârşitul lunii trecute. Iar acum să vă povestesc cum am ajuns să ştiu de cartea asta, care a reuşit să îşi facă drum spre mine. Într-o zi, citind diverse pe reţelele de socializare, îmi sare în ochi o poveste cu o fată care a făcut pact cu diavolul şi am rămas curioasă ce anume îşi putea dori cineva atât de tare încât să îşi vândă sufletul întunericului. Ce am descoperit mi-a depăşit cu mult aşteptările, m-a făcut să îndrăgesc povestea şi pe Addie LaRue, rămânând în sufletul meu chiar şi după ce am terminat să o citesc. Eu când citesc mă arunc cu totul în cartea din mâinile mele. Mă îndrăgostesc şi sufăr alături de personaje şi astfel trăiesc fiecare carte pe care o citesc. Iar în cazul de faţă, am trăit sentimente dintre cele mai diverse, ceea ce înseamnă că, pentru mine, aceasta a fost o carte grozavă.
Acţiunea acestei cărţi începe în Franţa, în anul 1714, unde facem cunoştinţă cu tânăra Adeline LaRue, o fată visătoare care nu vrea să trăiască toată viaţa fără să cunoască lumea, mai departe de micul sat unde locuia cu părinţii săi. Însă viaţa la sat presupunea ca fetele să înveţe să aibă grijă de gospodărie şi de copii şi să îşi găsească un soţ, acceptat de toată comunitatea (chiar dacă nu este acceptat de ea) şi să îşi petreacă apoi tot restul zilelor făcând mâncare şi curăţenie pentru soţ şi copii. Însă Addie nu este aşa. Ea visează la libertate, la călătorii, nu o viaţă anostă. Astfel că, atunci când părinţii o obligă să se căsătoarească, ea fuge în pădure, unde dă peste un străin. Străinul îi oferă o soluţie salvatoare: sufletul ei în schimbul unei vieţi lungi pe Pământ, dar fără să îşi poată spune numele sau povestea şi fără ca oamenii să îşi amintească de ea. Şi ea acceptă fără să se gândească la consecinţe. Astfel îşi petrece următorii ani încercând să descopere cum să trăiască, cum să îşi găsească unde să doarmă, cu ce să se îmbrace şi cum să se descurce atunci când nu vede recunoaştere pe feţele celor cu care şi-a petrecut ziua sau puţin timp. Întâi pierde familia şi prietenii, iar apoi, în fiecare zi pe toţi pe care îi iubeşte, însă singura constantă în viaţa ei este întunericul, care mereu o vizitează încercând să o facă să cedeze, să îşi predea sufletul. La un moment dat, Addie îl întâlneşte pe Henry, un băiat care nu o uită. Cei doi realizează că au făcut pact cu acelaşi diavol şi astfel sunt amândoi condamnaţi, ea la viaţă veşnică şi uitare, el la un an de viaţă. Însă întunericul nu lasă nimic la voia întâmplării, se dovedeşte a fi gelos şi o vrea pe Addie doar pentru el, dar ştiind de acest avantaj, Addie se foloseşte de el ca să îl salveze pe Henry şi povestea ei să fie cunoscută de toată lumea. Am adorat această poveste de dragoste dintre Addie şi Henry şi am fost uimită de puterea ei de sacrificiu. La finalul cărţii am plâns cum nu am mai plâns de mult la o carte, deşi mă aşteptam să fie ceva tragic, nu mi-am imaginat acest final. Mi-a rămas în suflet Addie, fata aceea de la sat, curajoasă şi descurcăreaţă, care a ştiut să trăiască trei sute de ani cu întunericul pe urmele ei, chiar dacă mereu a pierdut tot ce a iubit, a câştigat totuşi o viaţă a ei, pe care şi-a trăit-o din plin. Am să îmi amintesc mereu cu drag de această carte şi de Addie, deoarece mi s-a părut o poveste frumoasă.
Recomand cartea aceasta celor care nu sunt mulţumiţi de viaţa lor şi ar face orice să o schimbe, deoarece aceasta ne arată şi consecinţele pe care le poate avea o astfel de schimbare, celor care vor să citească o poveste de dragoste dintre o fată care a trăit trei sute de ani şi un băiat care mai avea de trăit doar unul, iar timpul rămas vor să şi-l petreacă împreună, dar şi celor care vor să citească o poveste plină de artă, război, durere şi momente magice.