„Un băiat numit Crăciun” de Matt Haig

Anul acesta la târgul internaţional de carte Gaudeamus, la editura Nemira, era un brad frumos şi nu foarte mare alcătuit din cărţi. Era vorba de mai multe exemplare din „Un băiat numit Crăciun”, cu coperţile lor frumoase şi strălucitoare. Ce mai, atrăgeau atenţia tuturor! Nu prea citesc cărţi pentru copii, dar am zis că tot se apropie Crăciunul şi poate aşa intru puţin în atmosfera sărbătorilor de iarnă şi, în plus, era o carte nou apărută. Eram curioasă despre ce mai se poate scrie, având în vedere că există nenumărate cărţi pe tema asta.

Cartea este scrisă într-un fel comic, te distrezi pe cinste aflând chestii de genul de unde vine numele de Moş Crăciun, cum a apărut ideea de ciorapi agăţaţi prin casă ca să aducă Moş Crăciun cadouri în ei (sincer eu p-asta n-o ştiam), cum a înfiinţat Moşu’ fabrica de jucării, de ce este el aşa de bătrân, dar de la şaizeci nu a mai îmbătrânit o zi şi multe altele. Elfii sunt fermecători, iar renii cu personalităţi diferite se distrează pe cinste pe singurul petic de iarbă din câmpul îngheţat. Cartea e plină de ilustraţii frumoase şi comice în aceaşi timp, iar la sfârşit avem o ilustraţie cu felul în care a evoluat Moş Crăciun, de când era copil până a încetat să mai îmbătrânească.

Cartea mi-a plăcut maxim, de când am deschis-o şi am văzut scris „Imposibil. O veche înjurătură în limba elfă” şi până la sfârşit când am citit scrisoarea Ameliei, primul copil care a primit ceva de la Moş Crăciun. Stilul în care este scrisă o face să fie o lectură uşoară şi plăcută. După părerea mea este exact genul de carte care merită citită în această perioadă. Şi dacă a putut să mă amuze pe mine, cred că cei mici o vor iubi!