Aveam această carte prin bibliotecă de o grămadă de timp şi tot dădeam de ea când căutam ceva de citit, dar din nu ştiu ce motiv am tot ocolit-o (iar dimensiunile clar nu erau un motiv, deoare e este micuţă). Dar zilele trecute mi-a venit ideea să mai iau cărţi la rând din rafturi pe care să le citesc şi să văd care îmi place şi care nu, ca să mai fac loc cărţilor care chiar merită păstrate. Astfel că, datorită dimensiunilor reduse, am luat cartea asta prima la citit. Trebuie să spun că, din punctul meu de vedere, singurul lucru drăguţ la cartea asta sunt dimensiunile, pentru că în rest nu mi-a plăcut deloc. Nu mi-a plăcut personajul principal şi nici nu am găsit simpatice sau comice acţiunile acestuia. „Roşcovanul”, cel care dă şi titlul cărţii, este un personaj despre care nu mi-a plăcut să citesc şi nici nu mi-ar place să întâlnesc un astfel de om în viaţa reală, deşi sunt convinsă că există astfel de persoane. Deci cartea asta a fost pentru mine o ilustră pierdere de timp, deoarece nu am avut ce învăţa din ea şi nici măcar nu a fost drăguţă acţiunea în sine.
V-a plăcut vreodată să auziţi despre un tip nespălat, sărac, care se poartă urât cu toţi cei care nu făceau cum spunea el sau nu îl ajutau, ba mai mult îşi maltratează nevasta şi copilul? Ei bine, „Roşcovanul” este exact acest gen de tip, căsătorit şi cu copil, dar deloc responsabil, care îi tratează pe toţi ca şi cum ar fi inferiori şi el ştie ce e mai bine. Este student la Drept, dar nu învaţă, copiază la examene şi nu reuşeşte în niciun fel să treacă. Singurul lui scop în viaţă este să bea şi să aibă femei, cu care se poartă frumos atâta timp cât are nevoie de ele, folosindu-le pentru sex şi bani, iar apoi părăsindu-le pentru altele. Şi în afară de toate cele enumerate mai sus, mai are un obicei prost, anume acela de a duce la amanet tot ce are sau ce găseşte prin casele în care locuieşte cu chirie, pentru a face rost de bani de băutură. Locurile lui preferate sunt pub-urile, unde îşi petrece timpul până se îmbată, ajungând acasă, într-un final, iar aici se ceartă cu soţia, care, din punctul meu de vedere, este mult prea răbdătoare cu un astfel de individ. Despre acest tip de individ este vorba în cartea asta, iar mie sincer nu mi s-a părut nimic amuzant în toată această poveste. Ceea ce se vrea comic în această carte mie mi se pare trist şi, repet, mi s-a părut o pierdere de vreme să citesc aşa ceva. Îmi place, de obicei, să citesc poveşti frumoase, care inspiră, chiar dacă nu toate au un final fericit, poveşti care îmi transmit sentimente, care rezonează cu sufletul meu, nu poveşti despre beţivi dependenţi şi scursurile societăţii.
Nu recomand cartea asta celor care vor să citească ceva amuzant, pentru că este oricum numa amuzantă nu, nici celor care vor să rămână cu ceva după ce citesc o carte, deoarece după cartea asta am rămas doar cu un gust amar, că mai există şi astfel de specimene de bărbaţi, şi nici celor care au citit chestii bune despre cartea asta, credeţi-mă este o porcărie!