Înainte să plec la mare am început cartea „Maestrul de la Prado”, crezând că va fi o lectură uşoară, pe care să o termin suficient de repede încât să nu o iau cu mine, însă am avut parte de o surpiză. Chiar nu mă aşteptam să găsesc o astfel de carte, dar iată că bibioteca mea îmi mai oferă şi surprize din când în când. Mai demult a fost o ofertă la editura Rao şi am luat o grămadă de cărţi de la ei, cărţi pe care nu le-am terminat de citit nici până astăzi. Şi cum eram la zi cu provocările lunii iulie, am zis că este un bun moment să mai citesc şi altceva, o carte care să fie aleasă de mine. De cele mai multe ori aleg cărţile pe care le citesc după inspiraţia de moment. Mă uit în bibliotecă, citesc titluri şi apoi decid, în funcţie de starea mea de spirit, ce carte urmează să citesc (asta fără să pun la socoteală provocarea de anul acesta, adică cele patru-cinci cărţi pe care le aleg ca să corespundă listei). Şi iată că a sosit şi momentul acestei cărţi. Mi-a plăcut mult această carte, deşi nu pot spune că este exact genul meu. Am observat că citesc cărţi mai uşoare de obicei, pentru că eu consider cititul momentul meu de relaxare, însă această carte nu este deloc uşor de citit şi înţeles, dar mi-a plăcut totul la ea şi a reuşit să mă ţină „în priză” până la ultima pagină, surprinzându-mă plăcut cu fiecare pagină pe care o citeam.
Într-o zi, în timpul unei vizite la muzeul Prado din Madrid, Javier (autorul), pe atunci un tânăr student la jurnalism, îl întâlneşte pe doctorul Luis Fovel, în faţa „Perlei”, un tablou de Rafael. Doctorul îl întreabă pe Javier dacă ar fi interesat să îi povestească câte ceva despre operele de artă prezente în muzeu, iar acesta acceptă bucuros. Şi astfel Maestrul îi dezvăluie o parte din tainele operelor de artă. Fovel străbate împreună cu Javier sălile muzeului, ajutându-l să descifreze misterele ascunse în spatele celor mai cunoscute opere de artă din Renaştere. Însă autorul nici nu bănuia că va descoperi secrete despre viziuni mistice, profeţii, conspiraţii şi chiar mesaje din alte lumi, toate acestea fiind surse de inspiraţie pentru marii pictori precum Rafael, Tiţian, Botticelli sau El Greco. Însă nici Mastrul nu este chiar ceea ce pare, iar autorul încă de la început se îndoieşte că acesta ar fi mai mult decât un spirit. Ce mi-a plăcut în primul rând la cartea asta a fost povestea. Eu nu pot spune că sunt un fan al muzeelor şi operelor de artă, însă după ce am citit cartea asta cu siguranţă că voi acorda mai multă atenţie tablourilor de acum încolo. În al doilea rând l-am îndrăgit imediat pe misteriosul Maestru, care tot apărea şi dispărea după bunul său plac. Personajul m-a intrigat şi am încercat să adun indicii care să îmi demonstreze dacă el chiar era sau nu cine se presupunea că este, însă la final, am constatat că ştiam la fel de multe ca şi autorul. Tablourile au un limbaj tainic, asta este sigur, însă nu mă aşteptam ca o carte să mă atragă, să mă facă să studiez cu atenţie respectivele tablouri ca să văd dacă ceea ce scrie are vreun sâmbure de adevăr, iar aceasta a fost o provocare pentru mine, la fel de mare ca cea a autorului. Şi cu siguranţă că dacă voi trece vreodată prin Madrid, o să mă uit atentă la tablouri şi o să încerc să îmi dau seama cât din cartea asta a fost ficţiune şi cât adevăr.
Recomand cartea aceasta cititorilor care vor să pătrundă în lumea muzeelor, celor pasionaţi de pictură, dar şi celor care nu ştiu nimic despre toate asta, însă vor să citească o carte captivantă, care explică atât de bine toate tainele tablourilor, încât la final veţi simţi că tocmai aţi fost într-o vizită la muzeul Prado.