Una dintre provocările lunii trecute a fost să citesc o carte despre un sport. Şi mă tot uitam pe net după cărţi care să mi se pară cât de cât atrăgătoare, până când mi-am adus aminte că anul trecut îi dăruisem fratelui meu o carte despre un fotbalist. Adevărul este că nu mă încânta deloc ideea să citesc despre Zlatan, deoarece nu sunt fan al acestui joc, însă până la urmă, neavând de ales, l-am rugat pe fratele meu să mi-o împrumute. Şi ca lectura să mi se pară ceva mai uşoară, am luat cartea aceasta cu mine la mare (astfel am ajuns să fac o grămadă de poze pe plajă şi peste tot cu cartea asta, poze pe care le puteţi vedea pe profilul meu de instagram). Ei bine, această carte a fost a doua mare surpriză a verii acesteia. Nu doar că mi-a plăcut felul în care este scrisă (cumva aşezarea în pagină o face mai uşor de citit), dar mi-a plăcut şi povestea, chestie la care nu mă aşteptam. Aşa că m-a surprins de la prima până la ultima pagină această carte, chiar dacă nu ştiam înainte cine este Zlatan şi care e treaba cu el.
Cartea „Eu sunt ZLATAN” este cea mai mişto autobiografie pe care am citit-o până acum. Este povestea jucătorului care era considerat un copil cu probleme şi care avea accese de furie, dar exact în momentele în care era cel mai supărat, atunci reuşea să înscrie cele mai multe goluri. Este povestea unui copil de imigranţi care a plecat de jos, care s-a străduit să înveţe toate mişcările posibile ca să aibă succes pe terenul de fotbal. Este povestea vieţii lui, care nu a fost deloc uşoară şi cel mai important nu este o poveste înfrumuseţată, ci o poveste reală, spusă cu bune şi cu rele, Zlatan descriindu-se exact aşa cum era. Este şi o poveste frumoasă, pentru că Zlatan niciodată nu şi-a pierdut speranţa şi determinarea şi astfel, pornind de la zero, muncind din greu, a ajuns vedeta care este astăzi. Când am luat-o să o citesc, îmi era şi teamă să mă apuc de ea, pentru că mă aşteptam să fie o poveste plictisitoare a unui om care se vrea vedetă, deşi eu nu auzisem niciodată de el (mda, nu aruncaţi cu pietre, dar eu chiar nu mă uit la televizor, cu atât mai puţin la meciuri. Dar am avut parte de o nouă surpriză, o carte pe care în mod normal nu ar fi existat la mine în bibliotecă şi pe care nici nu mi-aş fi cumpărat-o vreodată, a ajuns să îmi placă mult. Mi-a plăcut felul în care este scrisă, pentru că nu plictiseşte şi mi-a plăcut şi modul în care personajul s-a luptat ca să ajungă printre cei mai buni jucători de fotbal. Este o poveste de viaţă, cu bune şi cu rele, cu suişuri şi coborâşuri, însă speranţa nu a murit niciodată pentru Zlatan şi astfel a triumfat. Şi este îmbinarea perfectă între povestea despre viaţa de familie şi cariera autorului, făcând-o astfel să fie o carte super.
Recomand cartea aceasta celor care citesc de obicei biografii şi autobiografii, pentru că este o carte bine scrisă şi frumos povestită, dar şi celor care nu le au cu fotbalul, însă vor să afle mai multe despre un sportiv care nu a avut o viaţă deloc uşoară, dar care a ajuns departe până la urmă.