Întotdeauna m-au fascinat cărţile. M-au atras cu acţiunea lor, cu personajele lor complete, cu tot misterul pe care îl ascundeau între coperţi. Când am descoperit primele cărţi, am văzut cu alţi ochi şi biblioteca cea mare din sufrageria familiei noastre, întrebându-mă ce mistere o ascunde o bibliotecă, ce poveşti sunt aşternute acolo, pe hârtie, ce lumi voi descoperi. Aşa am început să iau întâi o carte, apoi încă una, până când cititul mi-a intrat în rutina zilnică. La şcoală, abia aşteptam să vină pauzele ca să pot citi, iar apoi, abia aşteptam să ajung acasă, deoarece simţeam că nu mai am răbdare până a doua zi ca să aflu ce se întâmplă mai departe. Am fost surprinsă, am râs şi am plâns şi am fost curioasă, am simţit că iubesc unele personaje, în timp ce pe altele le-am urât. Au fost cărţi bune şi cărţi proaste în biblioteca mea, poveşti noi şi vechi. Şi de la toate am învăţat câte ceva sau mi-au oferit alinare. Şi iată că astăzi am revenit ca să vă vorbesc despre încă una dintre cărţile lui Guillaume Musso, o poveste la fel de interesantă şi captivantă ca toate operele acestui autor, o carte surprinzătoare şi incredibil de bine scrisă.
Încă de la primele pagini facem cunoştinţă cu Flora Conway, o scriitoare faimoasă care, în nişte împrejurări incredibile îşi pierde fiica în vârstă de trei ani. Poliţia este la fel de nedumerită ca ea, neştiind cum un copil poate să dispară dintr-un apartament, atâta timp cât uşile şi ferestrele au fost tot timpul închise, iar nimeni nu a văzut-o pe micuţa Carrie ieşind din imobil, ba mai mult, nici camerele de supraveghere nu arată ceva neobişnuit. Pe de altă parte, întâlnim în carte povestea unui scriitor care este părăsit de soţie, care îi ia şi copilul şi care se izolează de lume, încercând să scrie, agâţându-se de opera sa ca de un colac de salvare, pentru că altfel simte că nu mai are motive să trăiască. Iniţial nu ne putem da seama ce legătură are unul cu celălalt, destinele celor doi sunt diferite, trăiesc în părţi diferite ale lumii şi aparent nu se vor întâlni niciodată. Dar Guillaume Musso, fiind un maestru al scrisului, creează o poveste atât de uimitoare, încât nimeni nu poate bănui de la început ce se va petrece. Din cauza asta îmi place acest scriitor, pentru că mereu reuşeşte să mă surprindă în cel mai plăcut mod posibil. Când deschid o carte de-a lui, niciodată nu ştiu la ce să mă aştept, nimic nu este ceea ce pare, toate detaliile sunt atât de bine puse la punct şi atât de atent scrise în poveste încât la final am rămas uimită şi bucuroasă că am mai reuşit să termin o carte de-a autorului. Iar când descopăr astfel de cărţi, îmi reamintesc motivul pentru care m-am apucat de citit.
Recomand această carte tuturor celor care s-au săturat de poveştile tradiţionale, tipice, unde putem anticipa tot ce se va petrece, deoarece aceasta nu este acel gen de carte, ci una unde misterul ne ţine în suspans, nu înţelegem mare lucru la început, iar când încetăm să mai acordăm atât de mare atenţie tiparelor din capul nostru, totul se leagă într-o superbă poveste.