Astăzi vă voi vorbi despre încă o carte frumoasă apărută la editura Epica. Întotdeauna m-au fascinat poveştile de dragoste, am citit o mulţime de astfel de poveşti când eram mai mică şi nu mă pot sătura de ele. Această atracţie faţă de cărţile de dragoste a apărut atunci când am descoperit o colecţie mai veche prin biblioteca bunicii. Erau nişte cărţi mari, cu multe pagini, scrise de mult, dar foarte frumoase. După ce le-am citit pe acelea, am pornit prin anticariate, ca să găsesc şi mai multe cărţi ale aceleiaşi colecţii. Apoi, într-o zi m-am plictisit de ele, pentru că citisem atât de multe, încât deja putea bănui, încă de la primele pagini, cum avea să se termine cartea, iar asta îi lua din farmec. De aici vine şi curiozitatea mea în ceea ce priveşte finalul cărţilor pe care le citesc şi dacă le ghicesc repede finalul, simt că nu mă pot bucura prea mult de respectiva carte, iar dacă, cumva, reuşeşte să mă surprindă, brusc cartea respectivă devine una dintre preferatele mele. Iar apoi am descoperit cărţile publicate la editura Epica. Acestea sunt cărţile de dragoste de care nu cred că mă voi plictisi vreodată, deoarece mereu au ceva în plus, poveştile lor sunt speciale. Iar „Cum să furi o inimă cu un sărut” este cartea care mi-a reamintit de ce ador această editură şi cărţile apărute la ea.
Personajul principal feminin al acestei cărţi este Francesca Rossi, fiica unui mafiot, care avea toată viaţa plănuită dinainte. Ea nu îşi putea alege destinul, ci trebuia să i se supună familiei şi să se căsătorească cu Angelo Bandini, moştenitorul unei alte familii mafiote influente. Dar ea îl iubea pe Angelo, era bucuroasă de alegerea pe care familia a făcut-o pentru ea şi de abia aştepta momentul în care căsătoria lor va avea loc. Aici mi-a plăcut foarte mult faptul că, deşi în majoritatea cărţilor fata era promisă unui individ pe care nu îl suporta, Francesca îşi iubea viitorul soţ şi era nerăbdătoare să se căsătorească cu el. Dar, la un bal, aceasta are ghinionul să se afle la aceeaşi masă cu senatorul Wolfe Keaton, un bărbat înfumurat, care se hotărăşte să obţină mâna fetei, doar pentru a îl necăji pe tatăl ei. Şi aşa începe coşmarul. Francesca nu poate înţelege de ce un bărbat ca Wolfe ar face orice ca să îi încurce viaţa, dar, chiar a doua zi după bal, Wolfe apare cu avocaţii la uşa părinţilor fetei şi pleacă cu aceasta acasă la el, spre nemulţumirea părinţilor şi fetei. Şi, aşa cum m-am aşteptat, Francesca este un personaj minunat, hotărâtă, iubitoare, dar şi orgolioasă. Şi reuşeşte până la urmă să îl îmblânzească pe Wolfe, cei doi se îndrăgostesc şi toate conflictele se rezolvă. Deşi finalul nu este deloc neaşteptat, am adorat fiecare pagină şi fiecare schimb de replici dintre personaje, am admirat-o pe Francesca pentru tot ce a făcut şi cum a făcut faţă tuturor situaţiilor neplăcute la care a supus-o soţul ei şi aşa am ajuns să citesc cele aproape 400 de pagini pe nerăsuflate, nici nu ştiu cum trecea timpul şi totuşi nu puteam lăsa din mână cartea.
Recomand această carte tuturor celor care îşi doresc să citească o frumoasă poveste de dragoste, plină de secrete şi mister, dar care se termină, până la urmă, cu bine, celor care vor să descopere nişte personaje impresionante, de care nu te vei plictisi niciodată, încât nici nu vei ştii când ai reuşit să citeşti toate paginile cărţii, dar şi celor care vor o lectură de vară, o poveste frumoasă, pe care nu o vei uita uşor.