De când am descoperit cărţile scrise de Federico Moccia, se pare că nu mă mai pot opri din a le citi. Deşi seria „Trei metri deasupra cerului” nu m-a impresionat foarte tare, am procedat la fel cum fac cu toate cărţile pe care le am prin casă: nu m-am lăsat până nu am citit toate volumele. Chiar dacă nu îmi place foarte tare primul volum al unei serii, nu mă dau bătută, le mai dau o şansă şi celorlalte volume, că nu se ştie ce voi descoperi prin ele ca să îmi schimb părerea. Aşa că anul acesta, lăsând puţin la o parte seria începută anul trecut, pe care chiar nu mai am răbdarea necesară să o citesc, deoarece se întinde la infinit şi deznodământul întârzie să apară, am încercat să citesc „Scuză-mă, dar te iubesc”, fără să ştiu că şi acesta este doar primul volum dintr-o nouă serie. Se pare că seriile acestea mă urmăresc tot timpul, că am foarte multe, pe care le-am tot evitat, iar acum mai am doar foarte puţine cărţi a căror acţiune să se termine atunci când ajung la ultima pagină. Deci astăzi vă voi povesti despre această nouă poveste de dragoste, o carte drăguţă, puţin diferită de celelalte scrise de Federico Moccia, una care mi-a plăcut sau cel puţin m-a făcut să zâmbesc pe parcursul lecturii.
De data aceasta, personajele principale sunt Niki şi Alessandro. Alessandro este un bărbat matur, cu un job bun, dar pe care l-a părăsit iubita. El încă speră că aceasta se va întoarce în viaţa lui, dar ce nici nu bănuieşte este că viaţa este pe cale să îl surprindă. Într-o zi, Niki, o elevă, în drum spre şcoală pe motocicletă, face accident cu maşina lui Alessandro. Cine este vinovatul? Niki zice că Alessandro şi, din acest motiv, îl tot sună, îl caută să o ducă cu maşina şi până la urmă se îndrăgosteşte de el. Pe de altă parte, lui Alessandro îi place compania lui Niki, care este atât de tânără şi de plină de viaţă, dar diferenţa de vârstă îl sperie: el are 37 de ani, în timp ce ea area abia 17. Dar dincolo de diferitele medii din care provin, de cei 20 de ani care îi despart, cei doi nu pot să stea departe unul de celălalt şi aşa se naşte o frumoasă poveste de dragoste. Când am citit prima dată descrierea cărţii, din care am aflat că este o carte de dragoste unde protagoniştii sunt atât de diferiţi ca vârstă, am avut câteva îndoieli, nu credeam că o să îmi placă, dar cum nu judec o carte după copertă, m-am lăsat prinsă de poveste, fără prejudecăţi. Personajele sunt absolut încântătoare, nu cred că există cititor care să nu o îndrăgească pe Niki cea plină de viaţă, pe care tinereţea o ajută să se îndrăgostească cum numai adolescenţii sunt capabili, iremediabil. Deşi Alessandro nu este la fel de hotărât ca ea, ba chiar este mai rezervat în ceea ce priveşte relaţia lor, nici el nu poate rezista dragostei pe care cei doi încep să o simtă unul pentru celălalt. Acţiunea este alertă, când am citit cartea, nu am mai putut să o las din mână, m-a ţinut cu sufletul la gură până la ultima pagină, iar apoi chiar mi-am dorit să am şi următorul volum, ca să aflu cum se termină totul.
Recomand această carte celor care vor să citească o frumoasă poveste de dragoste, care apare de unde nici nu ne-am aşteptat, celor care vor să citească o carte despre sentimentele pe care le poate avea o adolescentă şi calmul cu care se îndrăgosteşte un adult, dar şi celor care vor să citească o poveste uşoară, tocmai bună de dus pe plajă sau de savurat la o terasă.