Acum câţi va ani am descoperit cartea „Mănâncă, roagă-te, iubeşte” şi nu doar am citit-o, ci mi-a plăcut la nebunie. Atât de tare mi s-a părut, încât vreun an de zile, indiferent de a cui era ziua de naştere îi făceam cadou această carte. Timpul a trecut şi am început să strâng în bibliotecă cărţile scrise de aceeaşi autoare, una câte una, până când am reuşit să le am pe toate (sau cel puţin aproape pe toate), dar nu am mai citit niciuna, deşi nu aş şti să vă zic exact de ce. Zilele trecute, însă, în timp ce făceam curăţenie prin bibliotecă, mi-am dat seama că am un obicei tare prost: colecţionez cărţi scrise de acelaşi autor, pe care nu prea ajung să le citesc. Motivul pare simplu: ştiu sigur că o să îmi placă, aşa că amân să le citesc, ca să am cât mai multe cărţi pe gustul meu în casă. Dar de acum încolo am să schimb puţin planul. Anul acesta mi-am propus să termin cât mai multe dintre seriile pe care le am pe acasă şi, în plus, să citesc toate cărţile care au stat mai mult de un an la mine în bibliotecă. Acum să vedem dacă şi timpul îmi va permite, dar cam acesta este planul. Stilul în care scrie Elizabeth Gilbert este minunat şi mi-a plăcut fiecare carte scrisă de ea, încă de la prima pagină. Aşa că o să vă mai povestesc despre câteva cărţi scrise de ea, inclusiv despre cea menţionată mai sus.
„Oraşul fetelor” este povestea lui Vivian Morris. Aceasta este o fată care provine dintr-o familie bogată, este trimisă la şcoli prestigioase, dar, chiar la începutul cărţii, ne este prezentată ca fiind o fată dată afară de la Vassar College, pentru că nu era foarte bună la învăţătură. Părinţii nu ştiau ce să mai facă cu ea, aşa că se hotărăsc să o trimită pe tânăra Vivian la New York, să locuiască împreună cu mătuşa ei. Mătuşa ei, Peg, fusese asistentă a Crucii Roşii în Franţa, în timpul Primului Război Mondial şi organizase spectacole pentru soldaţii răniţi. După război a continuat cu pasiunea sa pentru teatru şi aşa l-a cunoscut pe fostul ei soţ, Billy Buell, de care a divorţat între timp. În anul 1940, când Vivian s-a mutat cu mătuşa ei, aceasta deţinea un teatru în paragină, Lily Playhouse, dar în care Peg trăieşte şi ţine încă spectacole pentru oamenii de rând, nu foarte pretenţioşi sau culţi. Din momentul în care Vivian se mută la teatru împreună cu mătuşa sa şi o mulţime de alţi oameni pe care Peg îi ajuta cu adăpost, atâta timp cât jucau pentru ea, viaţa puştoaicei se schimbă considerabil. Nimeni nu are nicio pretenţie de la ea, este liberă să petreacă în fiecare noapte, astfel încât dimineaţa să nu îi facă nimeni morală când vine beată şi obosită de cât a petrecut. Dar, dincolo de toată această aventură, de sex şi de frumuseţe, tânăra se străduieşte să îşi ajute mătuşa, făcând costume pentru actori, cu ajutorul maşinii de cusut pe care a primit-o în dar de la bunica ei. Vivian face minuni din cele mai simple materiale şi are un talent înnăscut în a recunoaşte nişte materiale spectaculoase printre marea de cârpe ieftine dintr-un magazin de mâna a doua. La un moment dat, se îndrăgosteşte de un actor şi crede că acesta este iubirea vieţii ei. Însă, cum nu totul poate fi roz şi perfect tot timpul în viaţa unei persoane, Viviane se încurcă cu persoane nepotrivite,este părăsită de iubit, criticată aspru de o persoană pe care o respecta şi o diviniza şi, astfel, decide să fugă înapoi în casa părintească. Este dusă cu maşina de fratele ei şi de un coleg al său, ambii spunându-i răutăţi tot drumul şi criticând-o pentru felul în care şi-a trăit viaţa până atunci. Ajunsă acasă, se logodeşte, deşi nu din dragoste, dar iubitul o părăseşte pentru că războiul este din nou pe cale să înceapă. Peg se întoarce şi o ia înapoi la New York, unde îşi deschide un magazin de rochiii spectaculos. Atunci când crede că este cea mai fericită, când afacerile merg bine şi totul pare să se aşeze, îl reîntâlneşte pe prietenul fratelui ei şi cei doi se îndrăgostesc, deşi dragostea lor este una interzisă şi imposibilă. Aşa de dragă mi-a fost povestea aceasta, încât aş fi în stare să vă povestesc în cele mai mici detalii tot ce s-a petrecut pe acolo, dar mă voi opri aici. Vreau să vă mai spun că am adorat personajele complexe, ritmul alert al acţiunii şi felul în care s-a maturizat Vivian de-a lungul timpului. Această carte este, totuşi, şi o frumoasă poveste de dragoste, deşi puţin mai neobişnuită şi am adorat felul aparte în care s-au iubit personajele. Iar la final, pot spune că nu mă aşteptam la un astfel de deznodământ, dar mi-a plăcut enorm!
Recomand această carte celor care vor să citească povestea unei tinere care provine dintr-o familie bună, dar care este, exact aşa cum sunt toţi tinerii, rebelă şi îşi doreşte să îşi trăiască viaţa din plin, o poveste despre maturizare, dragoste şi familie, dar şi celor care înţeleg cât de plină de oportunităţi şi tentaţii este viaţa unei tinere într-un oraş atât de mare.