„Concert în memoria unui înger” – Eric-Emmanuel Schmitt

Eric-Emmanuel Schmitt - Concert în memoria unui înger
Eric-Emmanuel Schmitt – Concert în memoria unui înger

De fiecare dată zic că nu mai citesc cărţi de povestiri scurte şi iată că iar am ajuns să citesc exact asta. Fiecare nuvelă având personajele şi acţiunea ei, mă fac să îmi doresc o pauză între ele şi aşa îmi ia o veşnicie să termin aceste culegeri de povestiri. Însă la povestirile scrise de Eric-Emmanuel Schmitt reuşesc să trec peste acest aspect şi mai ales le citesc cu toată atenţia de care sunt în stare, pentru a nu rata tema sau elementul comun, acel lucru care l-a determinat pe autor să le pună împreună într-o carte. Din acest motiv, printre multe altele, mă întorc cu drag de câte ori pot la acest autor. Cred că cel mai important motiv pentru care îmi place autorul este acela că este printre puţinii scriitori care se pricep să povestească. Fie că este vorba de ficţiune sau relatări din viaţa lui, acesta reuşeşte să atragă, prin stil. În al doilea rând, îmi place că, deşi aparent este o lectură uşoară, mă surprinde profunzimea din spatele poveştii. Şi nu în ultimul rând, nu ştiu niciodată la ce să mă aştept, cum o să se termine şi nu se termină deloc aşa cum mă aştept. Toate aceste detalii mă fac să mă gândesc cu drag la cărţile acestea şi să vreau să le citesc pe toate. Deşi prefer oricând un roman (fie de 300, fie de 700 de pagini), cărţile lui Eric-Emmanuel Schmitt vor avea întotdeauna un loc special în inima mea.

„Concert în memoria unui înger” este o colecţie de nuvele scurte, care au ca punct comun pe Sfânta Rita. Prima dintre povestiri, „Criminala”, m-a ţinut cu sufletul la gură de la început până la final şi în niciun moment nu am bănuit cum se va sfârşi, oscilând între a crede sau nu în nevinovăţia unei femei dintr-un sat din Franţa, o doamnă în vârstă care a fost achitată de justiţie pentru crimele pe care se presupunea că le-a comis împotriva soţilor şi amantului său. Dar întrebarea oricui citeşte cartea aceasta este: oare este sau nu vinovată? Cea de-a doua poveste, „Întoarcerea”, este povestea unui marinar care îşi găsea consolare doar în munca sa şi care primeşte o veste cruntă şi anume cea că unul dintre copiii săi a murit. Tot restul timpului petrecut pe vapor şi-l petrece încercând să îşi dea seama ce copil ar prefera să fie cel pe care l-a pierdut, făcându-şi, în acelaşi timp, mustrări de conştiinţă că nu a fost un tată suficient de bun şi iubitor cu copiii săi şi mai ales că a fost mai mult absent. Dar nu este niciodată prea târziu să ne îndreptăm către lucrurile care contează cu adevărat în viaţă. În povestirea care dă şi numele volumului, „Concert în memoria unui înger” este povestea a doi muzicieni a căror destine sunt influenţate de deciziile pe care le fac. Unul îl abandonează pe celălalt, iar când îl crede mort, fuge de la locul faptei. Dar criminalul ajunge bun, iar victima, muzicianul care totuşi scapă din ghearele morţii, se înrăieşte din cauza experienţei traumatizante de a fi la un pas de moarte. La final, se poate spune oare că a câştigat binele? Iar ultima nuvelă este povestea Primei Doamne a Franţei, o femeie puternică, care învaţă că în viaţă, cea mai importantă este dragostea, cea pe care o simte fiecare, chiar dacă nu este împărtăşită, iar cel care nu o mai iubeşte îşi dă seama prea târziu ce greşeală groazniă a făcut. Toate personajele celor patru povestiri încearcă să obţină mântuirea şi în toate se strecoară Sfânta Rita, patroana cazurilor disperate. Destinul se află în mâinile fiecăruia dintre protagonişti, iar Răul şi Binele este prezent în aceste povestiri, deşi, cumva, pare că sunt mai multe feţe ale acestora. Mi-au plăcut poveştile, personajele şi suspansul, iar finalul a fost la fel de neaşteptat cum se întâmplă în toate cărţile lui Eric-Emmanuel Schmitt. Astfel şi această carte mi s-a părut la fel de reuşită ca celelalte.

Recomand cartea aceasta celor care cred în destin, pentru că vă va face să vă puneţi întrebarea dacă acesta este prescris sau poate fi schimbat, celor care cred că nu există doar Bine şi Rău, fiind concepte absolute, ci la fel ca ying şi yang, există un sâmbure de bine în rău şi un sâmbure de rău şi în bine, dar şi celor care vor să citească nişte nuvele surprinzătoare despre izbăvire.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.