Una dintre cele mai bune cărţi citite de mine anul trecut a fost „Heartless”. Iniţial, când am văzut dimensiunile cărţii acesteia, am zis că îmi va lua o veşnicie să o citesc, dar, apoi, mi-aş fi dorit să fi fost mai lungă, să o citesc mai uşor şi, de fapt, să nu se termine niciodată. Dar trebuie să încep acest articol prin a vă face şi o mărturisire: eu nu am citit niciodată „Alice în Ţara Minunilor”. Nu ştiu exact de ce nu am făcut lucrul acesta, dar pur şi simplu nu am avut curiozitatea necesară. Desigur, ştiu ideea cărţii, cu o fetiţă, care a urmărit un iepure şi astfel a ajuns în Ţara Minunilor, unde a cunoscut o grămadă de personaje uimitoare, dar aici se termină ceea ce ştiu despre ea. Probabil, la un moment dat mă voi întoarce asupra acestei poveşti, că tot îmi plac mie cărţile pentru copii, dar până atunci să pot să vă spun că m-am îndrăgostit de „Heartless”. Cineva mi-a spus la un moment dat că o carte cu adevărat bună este aceea care te face să simţi ceva. Ei bine, citind cartea aceasta am simţit atât de multe lucruri încât sunt sigură că se poate spune că este o carte foarte bună. De asemenea, Ahnhem, un scriitor suedez, a zis în timpul lansării uneia dintre cărţile lui că el scrie cărţi de sute de pagini, pentru că dacă cititorului îi place ce citeşte vrea ca lectura să nu se sfârşească niciodată, iar dacă nu, oricum nu o termină. Iar cartea aceasta chiar se încadrează în prima categorie, cea a cărţilor pe care nu vrei să le termini niciodată.
„Heartless” este povestea lui Lady Catherine Pinkerton, o fată deosebit de inteligentă şi talentată în arta cofetăriei. Ea trăieşte o viaţă liniştită în Regatul Cupelor, împreună cu familia sa, care visează să o vadă căsătorită cu însuşi regele. Dar Catherine nu are nicio intenţie în acest sens. Ea îşi doreşte doar să deschidă o cofetărie, cu cele mai bune prăjituri din regat, alături de servitoarea ei şi, în acelaşi timp, prietena ei cea mai bună, Mary Ann, şi să se căsătorească, într-o bună zi cu alesul inimii ei. Dar se pare că soarta îi rezervă altceva. Regele de Cupă se îndrăgosteşte de ea şi îi cere mâna, dar ea tot ezită să îi dea un răspuns, cerând întâi regelui să îi facă curte, aşa cum se cuvine. Pe de altă parte, părinţii lui Catherine nici nu vor să audă că ea l-ar refuza pe rege, ba mai mult, nu vor să o sprijine nici în ceea ce priveşte visul ei cu cofetăria. Şi, de parcă toate astea nu ar fi destul, Catherine se îndrăgosteşte imediat şi iremediabil de bufonul curţii, Jest, pe care decide să îl urmeze abandonându-şi familia şi prietena şi tot. Dar planul lor de a fugi din regat este zădărnicit, iar ea, după cum spune şi titlul cărţii, devine până la urmă Regina de Cupă. Rar mi s-a întâmplat să mă încânte atât de tare o poveste de dragoste, cum a fost între Catherine şi Jest, alături de care am trăit cu sufletul la gură, pagină după pagină. Aceasta este o carte despre cum soarta are ultimul cuvânt, despre dragoste şi suferinţă, despre o fată care are curajul să înfrunte monştrii, regi şi familie pentru a obţine ceea ce îşi doreşte, deşi nimic nu iese cum ar trebui. Am citit pe cât de încet am putut această poveste, am plâns la final cum nu mai plânsesem de ceva vreme şi când s-a terminat am simţit tristeţe şi regret. Tot pe la final am înţeles şi de ce autoarea a ales acest titlu, pentru o carte a cărei personaj principal este neînfricată şi iubitoare şi o prietenă minunată, gata să se sacrifice oricând pentru oricare din persoanele importante din viaţa ei. Sper însă ca şi anul acesta să citesc cărţi la fel de grozave ca aceasta, pentru că, chiar dacă am citit-o anul trecut prin noiembrie, „Heartless” încă mi-a rămas în minte şi în suflet.
Recomand cartea aceasta tuturor celor care vor să citească o poveste de dragoste, în toate formele ei (dragoste faţă de familie, faţă de prieteni, faţă de pasiuni şi faţă de persoana iubită), celor care vor să citească povestea unei fete puternice, dispusă să înfrunte monştri şi soarta însăşi pentru a putea fi fericită, dar şi celor care vor să afle de ce autoarea a ales numele „Heartless” pentru această carte, deşi inima lui Catherine era mereu plină de dragoste.