A apărut în ultima vreme atâta literatură de genul „Fifty Shades of Grey” încât cred că nu greşesc când zic că pe industria filmelor porno este concurată de literatura erotică. Adică, mă duc prin librării şi văd colecţii gen Eroscop de la editura Trei şi atât de multe titluri în aceste colecţii încât am ajuns să cred că este justificată faza aia pe care am auzit-o de la bărbaţi conform căreia: „Men watch porn… women read the shit out of it”. Nu pot să zic că întorc spatele unui raft dedicat literaturii erotice, doar că mă uit puţin sceptică, gândindu-mă: „Ce îmi poate oferi o astfel de carte în plus faţă de seria „Cinzeci de umbre” sau „Crossfire”?”. Acum să revin la cartea asta, „Pervertirea”. M-a atras maxim titlul, părea interesant că nevestele mai au ceva de învăţat la materia „educaţie sexuală” şi începea bine, deci am zis că merită un loc prin bibliotecă, că poate cine ştie aflu din ea ceva ce nu ştiu deja…
Cartea ni-l prezintă pe Justice Drake, un tip care şi-a deschis un alt fel de afacere: o oază unde oamenii bogaţi îşi trimit soţiile ca să înveţe să se fută. Promisiunea făcută de Drake este că le va salva căsătoriile, le va ajuta să îşi îmbunătăţească viaţa sexuală şi le va învăţa cum să şi-o tragă ca nişte staruri porno. Se presupune că tipul ăsta le învaţă pe femei tot ce trebuie să ştie ca să-şi facă partenerii fericiţi în pat şi să renunţe la amante. Bineînţeles, la un moment dat, tipul ăsta dur şi distant se îndrăgosteşte de una dintre cursantele lui şi de aici începe să se schimbe şi să se complice treburile. Jur că aş vrea să zic mai multe despre cartea asta, dar acţiunea e destul de simplă şi nu se întâmplă prea multe lucruri, încât dacă mai adaug ceva, dau prea multe spoilere. Pe scurt, am luat-o, am citit-o şi mi-a plăcut (sau cel puţin mi-a captat atenţia suficient încât să o termin şi nu am fost dezamăgită de ea).
O recomand celor care gustă genul ăsta de literatură, celor care sunt curioşi din cauza titlului şi celor care cred că mai au ceva de învăţat dintr-o carte din asta. Şi acum o să fac ceva ce nu obişnuiesc să fac de obicei şi anume să dau un citat, care apare şi pe spatele cărţii: „În clipa asta, probabil vă întrebaţi două lucruri: „Cine sunt eu? Şi ce naiba căutaţi voi aici?” Să începem cu întrebarea cea mai simplă: „Sunteţi aici, doamnelor, pentru că habar n-aveţi să v-o trageţi.” Şi cine sunt eu? Sunt Justice Drake. Şi transform nevestele în târfe. Iar acum…cu cine începem?”… Citatul ăsta m-a făcut să mă gândesc puţin la expresia aia: „Femeia trebuie să fie doamnă pe stradă, gospodină în casă şi târfă în pat”.
Asta tocmai mi-a sosit si cred ca ma apuc saptamana ce urmeaza de ea. Abia astept sa o citesc! Tot titlul m-a atras si pe mine.
Da, şi pe mine titlul şi citatul m-au făcut să o cumpăr.
Hai ca am citit-o.. nu m-a dat pe spate, sincer.. i-am dat un 3 pe Goodreads.. Mi s-a parut putin copilaroasa si un fel de 50 shades wannabe…
Justice gandea ca o femeie…si logic, ca doar e scrisa de o femeie 😛
Nu e impresionantă, dar nici foarte proastă. În ceea ce priveşte Justice, poate că aşa îşi imaginează autoarea că gândesc bărbaţii :))