A fost odată ca niciodată o fată care nu citea autori români, deoarece considera că aceştia nu o atrag, dar în realitate nu citise altceva decât autorii români care apăreau în programa şcolară. Apoi a cunoscut-o pe Theo Anghel, ale cărei cărţi i-au schimbat percepţia asupra literaturii române. La fel cum am avut norocul să o descopăr de Theo Anghel, la o ediţie a târgului de carte Gaudeamus, tot aşa am dat şi pe ste Alma Cristina Balaş. Până să o cunosc pe aceasta, nu am crezut că voi întâlni aşa întâmplător o autoare care să mă ia la standul ei şi să îmi prezinte cu atâta pasiune cărţile ei, încât să mă şi convingă să iau nu una, ci două dintre ele. Este normal să fii mândru cu opera ta, dar pasiunea cu care îşi prezintă autorii contemporani cărţile este de-a dreptul uimitoare şi îi ador şi îi respect enorm pentru tot ceea ce fac. Dacă totuşi vă întrebaţi ce m-a făcut să cumpăr această carte, ei bine, au existat două motive. Unul a fost faptul că mă simţeam curioasă să descopăr un alt autor român, despre care nu auzisem nimic niciodată, iar al doilea a fost faptul că m-am îndrăgostit de copertă. Eu, când eram mică, am făcut balet şi, deşi nu am putut continua pe această cale, mereu îmi aduc aminte cu drag de acea perioadă, de efort, de mişcări, de tot ce au însemnat acei doi ani pentru mine. Aşa m-a cucerit vizual, dar lucrurile nu s-au oprit acolo, ci a continuat să mă fascineze şi atunci când am citit-o.
Alexei Goronin este unul dintre cei mai cunoscuţi dansatori de balet din lume, dar şi unul dintre cei mai controversaţi dintre profesorii Facultăţii de Arte Frumoase, dar Alesia von Hensell şi-a propus să facă orice ca să se apropie de acesta, deoarece îşi dorea un singur dans cu el. Astfel a învăţat balet într-un timp foarte scurt şi s-a prezentat la admitere, unde a obţinut locul doi. Dar Alexei era o fire dificilă şi, atunci când a aflat de cât timp practica ea baletul, a ignorat-o complet. Deşi ştia că femeile se îndrăgostesc de elcu uşurinţă, Alexei nu şi-a putut imagina niciodată că se va putea îndrăgosti atât de tare chiar de Alesia, fata aceea care, cu o perseverenţă de neimaginat, a ignorat toate jignirile lui şi ale colegilor ei şi a continuat să îi apară în cale chiar şi după ce s-a mutat la altă clasă, având-o ca profesoară pe fosta parteneră de dans şi iubită a lui Alexei. Cei doi s-au îndrăgostit, au trăit o scurtă poveste de dragoste, iar apoi Alesia a dispărut. Alexei nu s-a dat bătut, nici măcar nu a încetat să o caute, dar nici ea nu a renunţat în totalitate la el, ba chiar s-a luptat împotriva întregii lumi ca să fie din nou împreună cu el. La un moment dat, Alesia a obţinut şi dansul mult dorit, dans care i-a mistuit pe amândoi, care i-a făcut să îşi dea seama că este destinul îi vrea împreună. Am citit cu sufletul la gură această poveste de dragoste şi m-a surprins în cel mai frumos fel posibil. Cu toţii ne-am imagina o poveste clasică de dragoste între un profesor şi eleva acestuia, o relaţie interzisă pentru care ei luptă cu tot ce au. Şi desigur, despre asta este şi vorba, dar ceea ce aduce în plus autoarea este trecutul personajelor. De unde vin şi ce s-a petrecut în trecut face diferenţa dintre cartea aceasta şi orice altă banală poveste de dragoste de genul celor scrise de Sandra Brown sau alţi autori de acest gen. Am adorat fiecare pagină, am savurat fiecare replică dintre personaje, iar la final mi-aş fi dorit să nu se fi terminat, ceea ce înseamnă că această carte chiar merită citită!
Recomand această carte celor care iubesc baletul şi îşi dau seama ce efort fenomenal presupune să ajungi la un nivel profesionist, celor care adoră poveştile de dragoste, cele complicate, care te fac să zâmbeşti şi să plângi, dar şi cele care te ţin cu sufletul la gură, cât şi celor care vor să citească o carte despre prietenie, familie şi dificultatea de a face pace cu toate aspectele vieţii şi trecutului şi a merge mai departe pe drumul ales.