Acum ceva timp am participat la lansarea acestei cărţi, deoarece eram foarte curioasă cine anume este acest domn care apare în titlul acesteia. Şi tot atunci am aflat şi despre un alt roman, cel semnat de Romain Gary, „Promisiunea zorilor”. Am luat cele două cărţi şi acum, după o grămadă de timp, m-am hotărât să le şi citesc. Ceea ce nu mai ştiam era pe care să o citesc prima. Ţineam minte vag că cele două cărţi au o legătură, dar nu mai ştiam care. Aşa că am luat-o pe prima care mi-a căzut în mână şi am descoperit că nu am făcut neapărat alegerea cea mai bună. Probabil recomandarea celor care au vorbit la lansare era să citesc întâi romanul lui Romain Gary şi abia apoi să citesc şi acest roman, dar cred că nu am pierdut mare lucru luând-o în această ordine inversă. Romanul acesta mi s-a părut interesant, o călătorie pe urmele unui personaj care nu apare descris decât o singură dată în romanul lui Gary, dar este menţionat de acesta de fiecare dată când era posibil, chestie care stârneşte atât curiozitatea lui Francois-Henry Deserable, cât şi a mea ca cititor. Astfel am ales să îmi petrec ultimele zile din septembrie (mda, ştiu, sunt destul de în urmă cu scrisul, mai ales că acum, în decembrie aş fi vrut să vă povestesc doar despre cărţi cu tematică de Crăciun, dar va trebui să aveţi răbdare cu mine, căci voi ajunge şi acolo), alături de această carte, care până acum a fost singura (în afară de cele scrise de Eric-Emmanuel Schmitt si Paulo Coelho) care chiar mi-a plăcut din cele scoase de editura Humanitas. Cred că o să îi mai dau o şansă, că cine ştie ce alte bunătăţi literare mai găsesc.
Francois-Henry Deserable este autor, narator şi personaj în această carte. El profită de circumstanţe şi se întoarce, cu o pasiune ieşită din comun, pe urmele unuia dintre personajele romanului lui Romain Gary şi anume domnul Piekielny. Acest roman a fost cel pe care autorul l-a citit cu drag în trecutul său, singurul care i-a rămas în minte la examene şi cel care l-a salvat de la eşecul academic. Aşa că F.-H. Deserable încearcă să afle identitatea acestui personaj pe care Romain îl tot invocă în faţa unor personaje importante pe care acesta le întâlneşte. Singura descriere care apare în carte este că Piekielny era un om mărunt şi modesc, caracterizat de Romain ca un „şoarec trist”. Dar care este rolul acestui personaj în viaţa lui Romain Gary şi de ce este atât de memorabil? Întoarcerea lui F.-H. Deserable la Vilnius este o coincidenţă, pe care acesta o valorifică din plin. Acesta se duce la casa unde se presupune că a trăit Romain Gary şi implicit şi domnul Piekielny, unde descoperă placa comemorativă, dar, deşi existenţa lui Romain este certificată atât în arhive cât şi în memoria diverselor personaje care au locuit în clădirea respectivă sau care au studiat viaţa lui. Căutarea aceasta se dovedeşte a fi mai complicată decât părea iniţial, până când F.-H. Deserable se dă bătut şi ajunge să creadă că Piekielny nu a existat niciodată, ci a fost doar rodul imaginaţiei bogate a lui Romain Gary. Însă chiar înainte de final, se întrevede o rază de speranţă, un indiciu apare, însă autorul decide să păstreze acest mister şi să nu mai încerce să sape după dovezi. Acest final mi s-a părut cel mai interesant şi neaşteptat final şi m-a lăsat cu gândul la ce aş fi făcut eu, dacă aş fi aflat că există totuşi o pistă în găsirea unor date despre misteriosul domn Piekielny. Căutarea m-a ţinut în suspans până în ultimul moment şi am adorat personajele şi comparaţiile dintre ele, misterul din jurul personajului romanului lui Gary şi am rămas cu o impresie foarte bună despre această carte. Cu siguranţă că voi citi într-o bună zi şi „Promisiunea zorilor”, dacă nu din alt motiv, cel puţin din curiozitate.
Recomand cartea aceasta celor cărora le plac cărţile pline de mister şi imprevizibil, celor care vor să fie surprinşi de situaţiile care iau noi întorsături la fiecare pagină şi celor care vor să citească o frumoasă poveste de viaţă şi familie, a unui autor cunoscut.