Cred că unele cărţi apar în viaţa noastră ca un semn. Unele vor să transmită un mesaj, altele să ne facă să ne schimbăm viaţa. Şi deşi trebuie să recunosc că nu am avut mari aşteptări de la această carte, ea a fost pentru mine ca un fel de predicţie. La momentul respectiv nici nu bănuiam ce coincidenţe se vor declanşa în viaţa mea, dar ca să nu vă mai ţin atâta în suspans o să vă povestesc ce mi s-a întâmplat. Pe la sfârşitul lunii septembrie am zis să îmi închei luna cu această carte, ca să fie o lectură cât de cât uşoară şi nu mă aşteptam să îmi placă foarte tare. Acţiunea cărţii se petrece în America, însă protagoniştii ajung şi în Turcia. Citind acele capitole cu călătoria şi experienţa celor doi în Turcia, plimbările pe malul Bosforului, mâncărurile tradiţionale şi tot ce descrie autoarea pe acolo m-au făcut să retrăiesc propria excursie în Istanbul, de acum 19 ani. Atât a trecut de când am fost în Turcia, însă amintirile mele erau foarte vii, aşa că am traversat împreună cu personajele Turcia, bucurându-mă de toate cele. Şi la începutul lunii noiembrie, o prietenă bună dintre ale mele mi-a propus să mergem amândouă în Istanbul. Aşa că ne-am făcut bagajele şi am plecat pentru un weekend. Astfel că, citind această carte, am atras în viaţa mea călătoria pe care îmi doream să o fac, dar pe care nu aş fi făcut-o fără un imbold. Deci cartea asta reprezintă mai mult decât o carte obişnuită, a fost semnul meu că va urma să plec în călătoria mult visată.
Olivia Rue, personajul principal al acestei cărţi, este o fată care a suferit foarte mult în trecut, astfel încât a trebuit să fugă din oraşul natal, pentru a scăpa de acest trecut dureros. Aşa că fuge din Crail şi ajunge tocmai în New York, unde îşi închiriază o casă şi începe să îşi caute un job. Dar este foarte greu să îşi găsească, aşa că ajunge, prin recomandări, să fie asistenta unui actor turc, Alan Soner. Acesta se poartă urât cu ea şi are o reputaţie proastă, însă ea se încăpăţânează să rămână alături de el, ca să îi demonstreze că în spatele măştii pe care o afişează, se află un tip cu o inimă mare. Până la urmă cei doi se îndrăgostesc unul de celălalt (chestie care era de aşteptat, având în vedere despre ce fel de carte citim) şi ea şi-a dat seama că l-a mai întâlnit la un moment dat în oraşul ei natal, când el ajunsese acolo pentru o filmare. Iar atunci când cel care îi făcuse foarte mult rău în trecut revine ca să se răzbune, Alan o salvează pe Olivia. Despre acţiune nu pot să zic că m-a surprins în vreun fel. Adică na, dacă o carte se numeşte „Asistenta” şi este de dragoste, e clară treaba care ce face. Nu pot să zic că m-a impresionat cu personajele sau acţiunea, ba chiar de la început aveam câteva bănuieli despre cum se va termina toată povestea asta. Dar mi-a plăcut felul în care s-a potrivit plecarea celor două personaje în Turcia, cu propria plecare. Chestia asta m-a impresionat într-un fel şi m-a făcut să mă gândesc la experienţa mea trecută şi la cea de anul acesta. Oricum ar fi, cartea asta a sosit în viaţa mea la momentul potrivit şi mi s-a părut un semn. Chiar cred în chestiile astea, iar unele lucruri nu sunt deloc întâmplătoare, aşa că vă doresc şi vouă să citiţi cărţi care să vi se potrivească, care să vă inspire şi care să vă dea un imbold să vă urmaţi visele.
Recomand cartea aceasta celor care vor să citească o poveste frumoasă poveste despre dragoste şi suferinţă, celor care cred că trecutul încă ne poate influenţa prezentul dacă îi permitem (şi sfatul meu este să nu îi permiteţi), dar şi celor care vor să citească o carte uşoară şi frumoasă.