Acum ceva timp am câștigat la un concurs cartea „Victimă fără chip”, dar nu am găsit timp să o citesc imediat, deoarece este prima carte de acest gen și sincer nu știam la ce să mă aștept de la ea. Dar atunci când Stefan Ahnhem a venit în România, am zis că este o ocazie bună să aflu mai multe despre ceea ce scrie și să îmi fac curaj să citesc și cărțile. Lansarea a fost super și mi-a plăcut de autor, felul în care gândește și în care a răspuns la întrebările adresate lui. La această lansare am râs, am ascultat cu atenție ca să încerc să aflu cât mai multe despre felul în care scrie și de ce scrie acest gen de cărți, iar per total a fost o experiență drăguță. Ba chiar la sfârșit, în timp ce restul de oameni prezenți la lansare s-au așezat la coadă și tot spuneau numele, ca cineva să i le scrie autorului pe o hârtie, ca acesta să știe cui îi oferă dedicație, mi-a venit o idee năstrușnică și, pentru a evita să aibă pe listă încă un nume mai mult sau mai puțin comun, când am ajuns în față și a venit rândul să îmi zic numele am zis: miss shady. Chestia asta l-a amuzat chiar și pe autor și m-a întrebat de ce miss shady, iar eu i-am explicat că sunt blogger de carte. Și ceea ce m-a amuzat maxim a fost faptul că el m-a întrebat despre ce scriu. Iar când i-am zis că scriu despre ce citesc, a personalizat dedicația în funcție de ce i-am zis. Am făcut și poze împreună, iar apoi am fugit acasă. Așa că, după toate astea, am devenit foarte curioasă și m-am apucat imediat de carte.
„Victimă fără chip” este primul volum al seriei „Fabian Risk”, Fabian fiind un detectiv, care lucrează și gândește neconvențional pentru a prinde criminalii. Dar criminalul din acest prim volum nu este unul obișnuit. De fapt, nu știu cum sunt alți criminali din alte cărți de acest gen, pentru că nu am mai citit astfel de cărți, dar mi-l imaginam altfel. Aici, criminalul este un personaj care are voce în carte, iar autorul a scris totul în așa fel încât până să mă prind eu (și poliția) cine este, deja se termină cartea. Exact cum a zis și Ahnhem, a scris cartea asta în așa fel încât să știe la ce se gândește cititorul în fiecare moment și totuși să nu avem un nume sau un chip al criminalului până aproape de finalul cărții. Astfel, acțiunea pe scurt este așa: Fabian Risk se mută înapoi în orașul natal, exact atunci când un criminal începe să îi omoare foștii colegi de clasă. Deși este încă în concediu, el se implică direct în acest caz, astfel retrăind copilăria, aducându-și aminte de dragostea lui pentru o colegă și antipatiile față de alții. Ideea era că acest criminal voia să ucidă întreaga clasă. Dar așa cum criminalul nu este un personaj obișnuit, nici Fabian Risk nu este, Fabian este în primul rând un om normal, soț, tată a doi copii, cu probleme atât în cuplu cât și în relația dintre el și copiii lui. El este departe de a fi perfect indiferent de situație. Își înșeală soția, nu se implică în viața fiului său și nici ca detectiv nu este extraordinar. El abordează metodele proprii, riscându-și viața și, după cum a spus și autorul, ar fi fost mort demult dacă nu ar fi fost ajutat de femeile din viața lui. Un alt aspect care mi-a plăcut la cartea asta este faptul că personajele feminine sunt puternice, indiferent de situație ele reușesc să iasă în evidență. De la Astrid Tuvesson, șefa lui, până la Dunja Hougaard, polițista din Danemarca, și chiar și fostele lui colege de clasă, toate salvează situația, pe Fabian și dau un final fericit (sau pe cât se poate de fericit) acestei povești. Este prima dată când citesc o carte al cărui personaj principal nu este un erou, ci un om care supraviețuiește până la final. Și acesta a fost și unul din motivele pentru care mi-a plăcut cartea asta. Cu toate că are peste 600 de pagini, am citit-o foarte repede, deoarece acțiunea este alertă și mereu se petrece ceva neașteptat care mă făcea să vreau să mai dau o pagină, acea „ultima pagină” care ne face să ne culcăm la ore târzii în noapte. Până la sfârșitul acestei cărți am fost în dilemă, în ceea ce privește identitatea criminalului și, exact atunci când credeam că știu, se întâmpla o răsturnare de situație și brusc realizam că nu știu nimic mai mult decât poliția din carte. Cartea asta m-a intrigat, am fost curioasă să aflu cum se termină, cine este cel care era în spatele tuturor acelor crime de o violență extremă, iar la sfârșit nu mi-a venit să cred că așa se termină totul. Surprinzătoare de la prima la ultima pagină, cartea „Victimă fără chip” este cu siguranță una dintre cărțile cele mai bune citite de mine anul acesta și abia aștept să citesc și celelalte volume ale seriei.
Recomand cartea asta celor cărora le place să fie surprinși de finalul unei cărți și celor cărora le place suspansul și jocul de a intui cine este criminalul, pentru că este cu adevărat bine scrisă cartea asta și chiar a trebuit să aștept ultimele capitole ca să aflu adevărul, celor care le plac cărțile în care personajul principal este un om ca oricare altul, cu bune și rele, ca un om în carne și oase, deoarece Fabian Risk este orice mai puțin un erou scos din filme și celor care vor să cunoască un plan, pe care un criminal îl pune la cale în cele mai mici detalii, pentru a se răzbuna.