„Cartea oglinzilor” – Eugen Ovidiu Chirovici

E.O. Chirovici - Cartea Oglinzilor
E.O. Chirovici – Cartea Oglinzilor

Luna trecută mă tot gândeam ce să mai citesc şi voiam o carte care să fie interesantă, să nu fie de dragoste sau pentru copii, pentru că îmi place să citesc cărţi diferite, ca să nu mă plictisesc. Aşa am ajuns la „Cartea oglinzilor”. Pe aceasta o aveam de o veşnicie prin bibliotecă şi nu îmi pot da seama cum de a scăpat necitită atâta timp. Primul lucru care mi-a plăcut la ea a fost coperta, pentru că imaginaţia mea deja s-a pus în funcţiune de când am văzut-o, iar al doilea a fost faptul că este scrisă de un autor român. V-am mai spus că, până nu demult, nu mă apropiam de cărţi scrise de români, deoarece consideram că adevărata literatură, cea mai bună, vine din străinătate. Asta până am cunoscut autori români, am citit câteva cărţi, mai degrabă din curiozitate şi aşa am descoperit că avem oameni care scriu chiar foarte bine. Am început să îi îndrăgesc pe aceşti oameni, fiecare diferit, fiecare cu viziunile lor şi fiecare cu felul unic de a scrie. Aşa că m-am bucurat foarte mult să descopăr încă o carte scrisă de unul dintre aceşti autori. Deşi am avut aşteptări foarte mari de la cartea aceasta, nu pot spune că am fost total dezamăgită de ea, dar cu siguranţă am citit şi cărţi mai bune.

Peter Katz este agent literar şi, într-o zi, primeşte un fragment dintr-un manuscris care vorbeşte despre întâmplări din viaţa autorului, până la o crimă. Richard Flynn, un student la Princeton scrie despre anii săi de şcoală, despre viaţa sa într-un apartament închiriat, unde o cunoaşte pe frumoasa Laura, noua sa colegă de apartament. Însă, o dată cu apariţia Laurei, încep şi problemele. El se îndrăgosteşte de ea, ea îl prezintă profesorului Joseph Wieder, iar Richard ajunge să fie plătit ca să sorteze cărţile din biblioteca profesorului. Însă la un moment dat, profesorul este omorât şi toţi ajung suspecţi de crimă. Iar fragmentul de manuscris se termină fix în noaptea crimei, fără să dea vreun detaliu despre continuare. Evident, Peter încearcă să dea de restul manuscrisului pentru a îl publica, însă află că Richard a murit şi manuscrisul nu este nicăieri. Şi de aici pleacă investigaţia în povestea profesorului şi a morţii acestuia. Fiecare personaj implicat chiar şi tangenţial spune o altă poveste, unii îl critică, iar alţii îl laudă pe profesor şi fiecare spune povestea aşa cum crede că s-a petrecut. Cât despre adevăratul criminal, chiar când ajungem să credem că l-am descoperit, se petrece ceva şi aflăm alte informaţii contradictorii. Este fascinant acest mod de a scrie, prin care autorul îi indică cititorului pistele, mergem pe ele, iar apoi aflăm că, de fapt, era o altă pistă falsă. Elucidarea cazului este mai complicată decât pare iniţial, iar făptaş poate fi oricine. Mie personal nu mi-a plăcut de Laura, mereu am suspectat-o pe ea ca fiind criminala, datorită atitudinii ei, replicilor ei şi felului său de a fi care mă face să mă gândesc la un cameleon. Finalul cărţii pot spune că m-a cam dezamăgit, speram să se termine altfel, dar chiar şi aşa, cu siguranţă că povestea aceasta merită citită, deoarece se joacă cu minţile noastre, ale cititorilor şi apoi ne surprinde în feluri incredibile.

Recomand cartea aceasta iubitorilor de cărţi poliţiste, deoarece investigaţia morţii profesorului Wieder este extrem de interesantă, celor care vor să citească o carte alcătuită din perspective, care la un moment dat se îmbină într-un tot unitar, dar şi celor care vor o altfel de carte pentru vacanţă şi nu doar o lectură uşoară, deoarece cartea aceasta vă va pune minţile la contribuţie.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.