Ziceam zilele trecute că nu îmi place să citesc cărţi scrise de autori români şi mai mult nu îmi place să citesc poezii. Am scris poezii şi încă mai scriu, dar nu îmi place să le citesc pe ale altora. Deci reţeta dezastrului absolut pentru mine ar fi să citesc o carte de poezii scrisă de un autor român. Dar iată cum mă plimbam eu ieri printre rafturi la o librărie şi mă uitam după noutăţile literare, când îmi pică ochii pe o carte de Florin Bican. Trebuie să spun că l-am cunoscut la o lansare acum câţiva ani şi mi-a plăcut maxim de el. Ei bine, având în vedere ce a scris, pot să spun că este un autor român pe placul meu. Aşa că deschid cartea la întâmplare şi ce văd… poezii. Mă abţin să las cartea şi să fug şi citesc câteva rânduri. Şi… surpriză: nu mă mai pot opri din citit! La sfârşitul poeziei („Geta cu bricheta”) râd ca fraiera singură de se uită vânzătoarea la mine ca la nebuni. Şi uite aşa am plecat eu cu cartea acasă (că doar vroiam să râd în continuare la mine acasă unde nu mă vede nimeni ca să râdă de mine).
Deşi are aproape 200 de pagini, am citit cartea în câteva ore. Am râs la cartea asta de mă dureau fălcuţele şi nu mă puteam opri din râs. Poeziile din ea, unele mai lungi, altele mai scurte, te prind şi sunt scrise în aşa fel încât râzi până nu mai poţi, iar atunci când crezi că nu mai poţi, te face să râzi şi mai cu poftă! Având ca subiect mârlanii şi comportamentul lor, Florin Bican ne prezintă cu ironie lumea lor. Ce mi-a plăcut a fost faptul că unele din poezii au acţiunea situată în Bucureşti şi dădeam pagina şi zicea: „Chiar ieri am trecut pe acolo!”.
Nu am decât cuvinte de laudă la adresa cărţii ăsteia şi o recomand tuturor! După cum scrie pe spatele cărţii, este „Un volum pentru copiii de la 10 la 90 de ani.” şi aş adăuga că este pentru toate gusturile, având în vedere că m-a făcut pe mine să o cumpăr!
P.S. Nu citiţi cartea asta dacă vă plac pisicile!