De câteva luni bune mă tot gândeam să mă apuc să citesc acest volum din seria „Serafina”, însă am amânat destul de mult acest lucru pentru că am fost ocupată ba cu provocările lunii, ba cu diverse cărţi care m-au atras de prin bibliotecă, dar iată că luna aceasta am avut noroc pentru că una dintre provocări era să citesc o continuare a unei cărţii dintr-o serie, aşa că primul lucru la care m-am gândit a fost că, în sfârşit, a venit şi rândul Serafinei să fie citită. Deşi acesta este abia volumul doi al seriei, ajunsesem să o îndrăgesc pe Serafina şi chiar aşteptam cu nerăbdare serile petrecute în compania ei şi a minunatei ei familii. Ba mai mult, ţin minte că am fost foarte entuziasmată atunci când, pe rafturile editurii RAO, la Gaudeamus, am văzut acest volum. Şi m-am bucurat ca un copil atunci când am ajuns cu ea acasă. De multe ori mă bucur de cărţile pentru copii, pe care îmi place să le citesc, alternând genurile literare, pentru că uneori simt nevoia de diversitate. Nu pot citi numai cărţi serioase, doar „uşoare” sau cărţi pentru copii. Trebuie mereu să le alternez ca să nu mă satur de un anumit gen literar. Diversitatea cărţilor pe care le citesc mă ajută să menţin un ritm şi îmi amintesc de ce iubesc cărţile în general.
În al doilea volum al seriei „Serafina”, chiar de la primele pagini intrăm în acţiune şi o regăsim pe Serafina care se aventurează prin pădure şi nu înţelege de ce animalele pleacă. Deci se pare că bucuria că au scăpat de omul cu mantia neagră nu a durat prea mult. Şi astfel Serafina şi Braeden au parte de noi aventuri. Deşi totul părea în ordine, la conacul Biltmore apare un om ciudat care se prezintă ca detectiv în căutarea domnului Thorne. Pe de altă parte, liniştea pădurii este tulburată atunci când soseşte un bărbat cu barbă care îl căuta pe „Cel Negru” şi care poate controla animalele cu puterile sale magice. Atât cei din interiorul conacului, cât şi omul din pădure vor să distrugă conacul Biltmore. Serafina trebuie să facă tot posibilul să salveze casa şi familia ei. Iar pe parcursul acestei aventuri, Serafina trebuie să descopere unde îi este, de fapt, locul: în pădure, alături de aminale sau la conac alături de tatăl ei, de prietenul ei Braeden şi de familia acestuia. La acest volum mi-a plăcut foarte tare invitaţia pe care ne-o face autorul la conacul Biltmore, care chiar există, exact aşa cum este descris în carte. Chestia asta m-a făcut să îmi doresc să mă duc pe acolo într-o bună zi. Personajele din această carte sunt mai multe şi mai diverse, Serafina îşi face prieteni noi, cu ajutorul cărora învinge forţele răului (scuzaţi pentru acest spoiler, dar nu cred că este cineva care îşi poate închipui că o astfel de carte se poate termina altfel). Dar finalul, deşi previzibil, a fost interesant, pentru că lucrurile au luat o nouă întorsătură, astfel că mi-a plăcut cartea asta de la prima pagină până la ultima. Povestea are un ritm alert, care ţine cititorul aproape până la ultima pagină, iar personajele sunt diverse şi incredibile. În această carte, autorul a reuşit să îmbine elementele magice cu lumea obişnuită şi să creeze suspans, astfel încât povestea a devenit şi mai interesantă şi captivantă.
Recomand cartea aceasta tuturor copiilor, pentru că în primul rând aceasta este pentru ei (scrie şi pe spatele cărţii pe undeva că este pentru copii de 10-14 ani), dar şi celor care încă citesc poveşti pentru copii, pentru că a rezonat cu sufletul meu şi la fel cred că vi se va întâmpla şi vouă.