Încă o zi, încă o carte! Pe ultima sută de metrii recuperez rapid din restanţele pe anul acesta în ceea ce citeşte cititul. Vremea e superbă de stat în casă şi citit cu o cană de ceai, iar eu profit la maxim. Am promis la începutul anului că voi reuşi să citesc 100 de cărţi anul acesta, dar se pare că timpul nu a fost de partea mea şi anumite evenimente m-au împiedicat să ajung la acest număr. Ce-i drept, nici nu citesc borşuri sau cărţi subţiri doar aşa, ca să ajung la număr (prefer oricând calitatea), dar din moment ce s-a ivit şansa să am puţin timp liber acum, pe sfârşit de an, voi profita la maxim să recuperez (doar mă aşteaptă undeva la 1000 de cărţi prin bibliotecă, gata să fie citite). Acum să revin la cărţile lui Anne K. Joy… ele au fost cumva lectura perfectă pentru zilele astea, deloc micuţe, dar uşor de citit, am revenit cu ajutorul lor la vechile mele obiceiuri, acelea de a citi cam 200 de pagini pe zi în doar câteva ore. Nu vreau să mă laud sau ceva cu asta, pentru că trebuie să recunosc că încă am pe undeva prin bibliotecă o carte pe care am început-o de trei ori şi în două săptămâni nu am trecut de prima pagină pentru că habar nu am ce naiba vrea să zică autorul în propoziţiile alea aşa că o tot reiau şi tot nu mă lămuresc (cred că o să mor şi nu o să aflu ce a vrut omul ăla să zică acolo), deci îmi plac şi cărţile mai profunde, care îmi ridică probleme şi le acord timpul necesar fără să sar idei. Dar iar am luat-o pe arătură… Bun… ce pot să vă zic despre acest al treilea roman din seria „Magia Crăciunului” este că mi s-a părut drăguţ, avea ceva acţiune pe acolo, o poveste simpatică de dragoste, dar nu se apropie nici pe departe să mă impresioneze cum a făcut-o volumul anterior (acum, de, mi-a ridicat standardele cu celălalt volum şi au crescut aşteptările). Din nou 200 de pagini care se citesc pe nerăsuflate, tot câteva ore şi o poveste drăguţică. Per total, mi-a plăcut, dar mă aşteptam la mai multe din partea cărţii ăsteia.
În „Sărută-mă sub vâsc!” o cunoaştem pe Audrey Pepper, o fată care rămâne orfană şi descoperă în biblioteca mamei ei un adevăr care îi schimbă viaţa: a fost adoptată. Deşi nu i-a lipsit nimic niciodată şi a iubit-o pe mama ei adoptivă, având o relaţie specială, Audrey se hotărăşte să vină în România (da, era româncă şi, de fapt, o chema Andreea) să îşi cunoască adevăraţii părinţi. Iar în aici îl întâlneşte pe Teodor Irimia, de care se îndrăgosteşte imediat. Cei doi pleacă împreună în căutarea părinţilor lui Audrey, răscolind trecutul şi descoperind o mulţime de lucruri neplăcute. Cei doi trăiesc fiecare clipă petrecută împreună la maxim, deoarece nu au siguranţa că la sfârşitul căutărilor vor rămâne împreună. Totuşi, atunci când totul pare fără speranţă, se apropie Crăciunul şi odată cu aceste sărbători de iarnă neaşteptatul se produce. Sfârşitul cărţii este amuzant într-un fel tragic şi trebuie să mărturisesc că dacă nu aş fi citit despre celelalte volume puţin înainte, mi s-ar fi părut un final plin de suspans şi neaşteptat. Dar mi s-a părut o idee bună ca la sfârşit totul să se termine cam cum a început, ca şi cum am fi într-un cerc vicios în care se repetă trecutul după 28 de ani. Ce pot să zic despre cartea asta este că are la bază o poveste drăguţă, care te ţine mereu în suspans, aceea a căutării părinţilor, combinată cu povestea de dragoste dintre Audrey şi Teo. Ca şi în celelalte volume ale seriei, totul este posibil pentru că acţiunea se desfăşoară în perioada sărbătorilor de iarnă, când magia Crăciunului poate fi simţită pretutindeni de toată lumea. Mi s-a părut simpatică ideea că vine tipa asta tocmai din America, unde nu avea o situaţie financiară nemaipomenită, deşi avea o librărie, şi dă fix peste un tip cu bani, frumos şi inteligent. Am tot citit genul acesta de poveşti care te fac să te gândeşti că tipi sexy şi cu bani sunt pe toate drumurile, când, de fapt, adevărul este undeva la mijloc, dar, na, e ficţiune, ne putem imagina idealul. După doar câteva ore petrecute în compania acestei cărţi pot să zic că nu m-a impresionat în mod deosebit, dar este o lectură frumoasă pentru un decembrie plin de magie.
Recomand cartea asta celor care încă mai citesc cu drag poveşti de dragoste clasice, genul acela de poveşti la care le cam intuieşti finalul, dar nu te deranjează pentru că măcar e simpatică ideea, celor care vor să citească încă o carte a cărei acţiune se desfăşoară în perioada sărbătorilor de iarnă şi celor care vor o lectură uşoară pentru a îşi umple clipele libere sau a îngrăşa porcul în ajun, cum se zice, citind cât mai multe cărţi, acum pe ultima sută de metrii.