„Oraşul sufletelor pierdute – seria Instrumente mortale – cartea a cincea” – Cassandra Clare

Cassandra Clare - Oraşul sufletelor pierdute (Instrumente mortale - vol.5)
Cassandra Clare – Oraşul sufletelor pierdute (Instrumente mortale – vol.5)

După cum am mai zis acum câteva zile, anul acesta mi-am propus să citesc toate cărţile scrise de Cassandra Clare care au apărut până în acest moment traduse în limba română. Dacă vă întrebaţi de ce neapărat în română, ei bine pentru că, de obicei, nu am răbdare să citesc cărţi în engleză. Foarte rar mi s-a întâmplat să fac orice ca să citesc o anumită carte, care pe la noi nu a apărut şi atunci am găsit-o în engleză şi m-am apucat să o citesc aşa, deoarece chiar trebuia să aflu ce urmează şi chiar nu mai aveam răbdare să aştept traducerea. Ca să nu mai vorbim aici de faptul că pe la noi se întâmplă adesea să apară câte o serie, să se traducă câteva volume şi apoi, fix la ultimele cărţi, să se hotărască să nu se mai traducă şi rămân aşa în aer, iar în acest caz bineînţeles că apelez la varianta în engleză ca să nu mor de curiozitate. Însă de cele mai multe ori ocolesc cărţile în engleză, ceea ce nu înseamnă că nu le-aş putea citi, ci doar că sunt o persoană extrem de leneşă din acest punct de vedere. Exact ca şi la copii, mură-n gură ar fi perfect pentru mine, deşi nu aş merge atât de departe încât să prefer cărţile audio în favoarea celor tipărite. Vreau să ating, să simt şi să miros cărţile fizice. Şi acum să revenim la subiectul de astăzi, nu de alta, dar am aşa un chef de scris în această seară, că nu aţi mai termina de citit articolul meu până la Paşte. De această dată, am citit cu o uşoară curiozitate acest volum, deoarece celălalt s-a cam terminat cu suspans. Şi mie îmi place suspansul, dar îmi place şi să ajung la final (un final care la seria asta se cam lasă aşteptat). Aşadar am ajuns şi la volumul 5, volum care nu pot spune că mi-a plăcut mai mult decât restul, însă cumva reuşeşte cartea asta să mă ţină aproape prin acţiunea ei continuă. Cred că nu există o pagină în toată cartea asta în care să nu se întâmple ceva. Şi astfel am ajuns să o termin destul de repede.

De data aceasta, îl întâlnim pe Jace, care este schimbat. Este acelaşi băiat îndrăgostit de Clary, însă el este legat de fratele ei malefic, Sebastian. Magia pe care a făcut-o demonul Lilith a reuşit să îi lege pe cei doi, iar Jace a ajuns să îl slujească pe Sebastian. Şi mai mult decât atât, nu există nicio modalitate concretă de a îi separa pe cei doi sau de a îl omorî pe Sebastian, fără să îl omoare şi pe Jace. Clary decide să se sacrifice, alăturându-se celor doi, pentru a afla o metodă de a îi separa sau măcar una de a îl salva pe Jace. Între timp „Echipa Binelui” (mor după denumirea asta), alcătuită din Magnus Bane, Alec, Isabelle, Simon, Jordan, Maia, Luke şi Jocelyn, încearcă să găsească o soluţie prin care să îl separe pe Jace de Sebastian şi să o recupereze pe Clary. Şi astfel încep o serie de peripeţii incredibile. În timp ce Clary şi Jace se plimbă din Veneţia în Paris şi apoi prin Praga, cu ajutorul unei case mobile a lui Valentine, Simon invocă un înger care să îi dea o sabie cu care să rupă vraja. Însă să negociezi cu un înger nu e lucru uşor, mai ales când aceştia nu sunt prea sociabili, iar Simon acceptă să dea la schimb pecetea care îl făcea Diurn pentru sabia numită „Slăvita” (aici mi-a dat cu virgulă rău… cum naiba să numeşti astfel o sabie… cred că s-au terminat numele de săbii şi astfel l-au ales pe acesta, că altfel nu îmi explic, dar oricum ar fi numele ăsta sună ca nuca-n perete). Astfel, înarmaţi şi puşi pe fapte măreţe pe la spatele Conclavului, Echipa Binelui porneşte la atac. Finalul luptei dintre bine şi rău se termină ca de obicei, cu binele care învinge, însă, ca să mai lase loc de încă o carte, Sebastian dispare şi nu este prins. Astfel suspansul se extinde şi la ultimul volum al acestei serii. Cartea aceasta este presărată însă şi cu momente fierbinţi între Clary şi Jace, dar şi cu multe scene de cuplu, cu restul personajelor. Nici din acest volum nu lipsesc personajele de toate felurile, vampiri, vârcolaci, demoni, nefilimi şi elfi. Toate ca toate dar acţiunea intensă continuă şi în acest volum şi astfel nu am putut să o las din mână pentru prea mult timp. Astfel am terminat încă un volum şi mai am unul şi termin seria. Până atunci o să vă mai povestesc de cărţile pe care le-am mai citit printre picături zilele astea.

Recomand cartea aceasta celor care sunt curioşi ce se petrece mai departe cu Jace cel posedat şi cu toţi cei care se luptă să îl recupereze, celor care adoră cărţile cu creaturi supranaturale, dar şi celor care vor să citească o carte a cărei acţiune este atât de intensă, încât cu greu poate fi lăsată din mână.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.