Adesea mi se face dor de cărţile pentru copii şi adolescenţi, pentru că acestea nu seamănă cu niciuna dintre cărţile pe care le aveam eu atunci când eram copil. În copilăria mea, poveştile le trăiam, aveam propriile aventuri zi de zi, atunci când mă jucam cu prietenii în faţa blocului, când nu existau telefoane, tablete, calculatoare şi alte device-uri, iar singurul lucru care ne era la îndemână era propria imaginaţie, care transforma nişte frunze banale în cei mai valoroşi bani, simple pietre erau cartofi şi copiii erau personajele îndrăgite din desenele animate la care reuşeam să ne uităm în puţinul timp pe care îl petreceam în casă. Deşi nu mi-au lipsit niciodată poveştile, bunica având o bibliotecă imensă, simţeam că nu am timp de pierdut cu cărţile, preferând să trăiesc aventurile de afară, iar acum iată că revin la cărţi, mi-aş dori să am mai mult timp să citesc, să scriu despre cărţile citite şi să pot să dedic activităţilor literare mai mult din clipele mele libere, dar, cine ştie, poate anul acesta, după ce ajung la zi cu poveştile despre ceea ce am citit anul trecut, voi remedia acest aspect. Până atunci, vreau să vă vorbesc despre o carte minunată, care mi-a plăcut la nebunie, carte pe care am terminat-o pe la sfârşitul lunii august, dar pe care nu cred că o voi uita vreodată.
„Dragonul cu inima de ciocolată” este povestea incredibilă a unei fetiţe dragon, pe nume Aventurine, care, aşa cum ne dă de bănuit şi numele ei, este dornică de aventură şi nu mai are răbdare să aştepte să mai crească pentru a pleca să umble prin lume la fel ca părinţii, sora şi bunicii ei. Ea şi fratele ei, însă, sunt prea mici şi există o mulţime de pericole pentru dragonii care nu ştiu nimic despre lumea din afara peşterii în care trăiesc şi nici despre oameni. Dar Aventurine, într-o noapte, se hotărăşte să le dovedească tuturor că se poate descurca şi singură, aşa că se strecoară afară din peşteră şi pleacă să exploreze muntele. La un moment dat, aceasta se întâlneşte cu un vrăjitor al mâncării, care, de teamă să nu fie mâncat de dragon, îi oferă acesteia ciocolată vrăjită, care o transformă într-o copilă de 12 ani. Pentru că şi-a pierdut înfăţişarea, forţa, colţii şi ghiarele ascuţite, Aventurine încearcă să pătrundă în lumea oamenilor, dorindu-şi să devină ucenic la o ciocolaterie. Se împrieteneşte cu o fată care o ajută să se îmbrace decent, dar ea preferă culorile strălucitoare şi, până la urmă, descoperă nişte oameni buni care o acceptă ca ucenic la ciocolateria lor. Ea încearcă să înveţe să facă ciocolată, apoi apelează la prietena ei ca să salveze de la faliment afacerea. Dar familia ei o caută, iar când aceştia ajung în oraş, Aventurine îl convinge pe rege că doar ea poate opri atacul dragonilor, înainte să nimicească oraşul, deoarece aceştia pe ea o caută. Dragonii realizează că Aventurine a fost transformată în om, însă o iubesc chiar şi aşa, suficient de mult încât să o lase să trăiască în continuare printre oameni şi le promite acestora că oraşul va fi în siguranţă atâta timp cât Aventurine nu păţeşte nimic. Fata-dragon ajunge să trăiască printre ciocolata pe care o iubeşte atât de tare, dar îşi vizitează şi familia, iar la final ceva magic se petrece, însă nu vă voi povesti exact ce, pentru că sper din suflet că veţi citit vreodată cartea aceasta. Am iubit-o pe nesăbuita şi curajoasa Aventurine de la prima pagină, acţiunea cărţii este una destul de alertă şi, cel mai important este că am stat cu sufletul la gură până la ultima pagină a acestei cărţi, iar la final am fost surprinsă de denodământ. De abia aştept să vă povestesc şi despre continuarea acestei cărţi, pentru că nu am rezistat să stau departe de aventurile fetei-dragon prea mult timp.
Recomand cartea „Dragonul cu inima de ciocolată” celor care vor să citească o carte plină de aventură, pe care nu o veţi putea lăsa din mână până la ultima pagină, celor care vor să citească o poveste fantastică despre dorinţe şi lupta dusă de un copil pentru îndeplinirea acestora, dar şi celor care sunt curioşi cum de un dragon poate avea o inimă de ciocolată, atribut care mi-a atras atenţia către această carte şi care m-a făcut să o citesc.