„Îţi voi dărui soarele” – Jandy Nelson

Jandy Nelson - Îţi voi dărui soarele
Jandy Nelson – Îţi voi dărui soarele

Pe la jumătatea lunii august, am vrut să citesc o carte plină de lumină şi de speranţă, care să mă umple de energie şi speranţă pentru zilele de toamnă care au urmat. Aşa că am luat cea mai însorită carte pe care o aveam în bibliotecă şi mi-am umplut de bucurie ultimele zile de vară. În continuare ador cărţile care apar traduse la editura Epica, sunt cărţi de dragoste, prietenie şi maturizare, mult mai complexe decât te-ai aştepta şi pe care nu ai cum să nu le adori. Au trecut câţiva ani buni de când am cumpărat această carte, care şi-a aşteptat cuminte rândul, atât de mulţi încât nici nu mai ştiu exact ce m-a atras cel mai tare la ea, dacă a fost coperta, prima pagină sau pur şi simplu pentru că apăruse la editura Epica şi ştiam că o să îmi placă. Cât despre motivul pentru care nu am citit-o până vara aceasta, ei bine, cred că este motivul pentru care toate cărţile mele aşteaptă puţin mai mult timp până să fie citite şi anume pentru că sunt atâtea cărţi şi atât de puţin timp, mai ales când sunt o mulţime de lucruri de făcut prin casă şi la job. Dar să revenim la „Îţi voi dărui soarele”… Cartea aceasta chiar mi-a dăruit un zâmbet imens pe buze, m-a făcut să o ador, mai ales datorită personajelor deosebite.

Această carte are ca personaje principale pe doi fraţi gemeni, Jude şi Noah, ambii fiind în copilărie foarte apropiaţi, împărţind secrete şi trăiri, uneori chiar şi fără cuvinte. Dar, moartea mamei lor îi face să se depărteze unul de celălalt. Noah se schimbă şi din băiatul singuratic, care se refugiază doar în desenele lui, devine un băiat popular care face parte dintr-o echipă sportivă, iar Jude, care iniţial făcea orice să o enerveze pe mama ei, doar ca să îi atragă atenţia, încercând să îşi creeze haine decoltate şi fuste scurte, până la a se machia strident, a devenit fata responsabilă care s-a dus la colegiul de arte, pentru a dovedi lumii că şi ea are talent. De fapt, aceste schimbări se datorează vinei pe care o simt cei doi copii. Noah crede că mama lui a murit în accidentul de maşină deoarece el i-a spus că nu o iubeşte pentru că îl înşela pe tatăl său, iar Jude credea că din cauză că a fugit cu un băiat cu care şi-a pierdut virginitatea pe o plajă, mama sa a plătit consecinţele faptelor ei. Însă la un moment dat, intervine destinul, iar Jude îl întâlneşte pe amantul mamei sale, care îi devine mentor pentru un proiect şcolar. Aceasta îl îndrăgeşte, adoră compania lui şi a tânărului care locuieşte din când în când în podul casei sculptorului, pe nume Oscar. Se îndrăgosteşte de Oscar şi nu îşi dă seama ce ascunde acesta. Cei doi copii gemeni, se regăsesc şi îşi reiau relaţia specială abia după ce fiecare spune jumătatea de poveste pe care o cunoaşte şi astfel înţeleg, că faptul că mama lor a murit este doar o coincidenţă a destinului, iar ei doi nu sunt vinovaţi cu nimic. Cartea aceasta a fost una foarte specială pentru mine, deoarece m-a făcut să simt atâtea lucruri, alături de personaje, mi-a ţinut companie în zilele fierbinţi de vară şi m-a ţinut cu sufletul la gură până la ultima pagină.

Recomand cartea aceasta tuturor celor care vor să citească o frumoasă poveste despre maturizare şi schimbările atât de diferite a doi copii, gemeni, care trăiesc o dramă în viaţa lor, celor care vor să citească o carte de dragoste, dragostea fiind prezentată în toate formele ei (dragostea faţă de copiii, de părinţi, de soţ, de amant, de fraţi), dar şi celor care vor să îşi încălzească sufletul cu o poveste vie şi plină de culoare.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.