De astăzi încolo, până de Crăciun, o să vă povestesc despre câte o carte cu tematica sărbătorile de iarnă. După cum am mai spus, de la 1 decembrie am început să citesc doar cărţi cu şi despre Crăciun, magia sărbătorilor şi orice are legătură cu treaba asta. Ador Crăciunul şi cel mai mult îmi place să citesc poveşti, aşa că luna aceasta este luna mea preferată din an. Anul acesta am căutat pe la începutul lunii noiembrie pe la mine prin biblioteca toate cărţile cu tematică de Crăciun şi am constatat că era doar una singură, aşa că la Târgul de carte Gaudeamus, am luat câteva cărţi de la diverse edituri şi, în plus, am comandat şi noua serie de cărţi cu tematică de Crăciun scrisă de Anne K.Joy, ale cărei cărţi îmi plac la nebunie. Aşa am ajuns la un total de 12 cărţi pe care să le citesc până de Crăciun. Şi ca să intru mai uşor în atmosfera festivă şi să simt magia, am început cu această carte, „Crăciunozaurul”. Sunt puţine cărţile care mi-au plăcut la fel de mult ca aceasta, motiv pentru care nu am mai putut să o las din mână până nu am terminat-o, aşa că am citit toate cele 325 de pagini în două zile. Iar până acum am citit în total 3 cărţi de Crăciun şi azi am început-o pe a patra. „Crăciunozaurul” este cartea perfectă pentru copii, pentru că are o poveste frumoasă, se citeşte uşor şi are nişte ilustraţii pur şi simplu superbe.
„Crăciunozaurul” începe cu o poveste de la sfârşitul erei dinozaurilor, când un singur ou mic de dinozaur s-a salvat alunecând pe fundul unei ape şi îngheţând acolo, doar pentru a fi descoperit mai târziu de către un grup de spiriduşi care săpau în gheaţa de la Polul Nord. În paralel, în lumea oamenilor de rând, facem cunoştinţă cu William Trundle, un băieţel foarte deştept şi care iubeşte cel mai mult dinozaurii. Tatăl lui William, Bob, este un mare iubitor al Crăciunului şi abia aşteaptă în fiecare an luna decembrie, pentru că atunci poate să îşi îpodobească casa cu luminiţe şi ornamente colorate. Şi cel mai mult mi-a plăcut optimismul domnului Bob Trundle, care spunea că: „Fiecare pas care te îndepărtează de Crăciunul trecut te aduce cu un pas mai aproape de cel care urmează.” Dar să revenim la William, care devine nefericit la şcoală atunci când apare o nouă colegă, Brenda Payne, cea mai frumoasă, dar şi cea mai rea fetiţă din şcoală care îi îndepărtează pe toţi colegii de William şi îi face viaţa un coşmar. Între timp, la Polul Nord, Moş Crăciun împreună cu spiriduşii încearcă să înţeleagă cum a ajuns un dinozaur la ei şi ce fel de dinozaur este şi cum nu găsesc nicio specie de dinozauri care să îi semene, îl numesc Crăciunozaur, pentru că a ieşit din ou chiar înainte de Crăciun. Iar când Moş Crăciun citeşte scrisoarea lui William cu ceea ce îşi doreşte de Crăciun, îi crează un dinozaur de pluş exact ca şi Crăciunozaurul. Dar Crăciunozaurul se ataşează de jucărie, pentru că este singurul dinozaur ca şi el, iar atunci când Moş Crăciun pleacă să ducă copiilor cadoul, Crăciunozaurul se strecoară în sanie şi aşa ajunge acasă la William. Şi de aici începe aventura cu William, Moş Crăciun, Crăciunozaurul, un personaj malefic (trebuia să fie şi un astfel de personaj pe acolo), tatăl lui William şi Brenda. Deşi nu credeam iniţial că o să îmi placă, această carte m-a surprins plăcut de la început până la sfârşit (ba chiar abia m-am abţinut să nu vă povestesc tot ce se petrece în această carte ca să nu stric plăcerea de a o citi). Personajele sunt minunate, îmi place evoluţia lor, mi-a plăcut să aflu o altfel de poveste despre Polul Nord şi ceea ce se petrece pe acolo, o altă variantă despre spiriduşi şi cum apar cadourile pe care Moşu’ le aduce copiilor cuminţi. Mi-a plăcut că personajele nu sunt neapărat rele sau că nu au fost întotdeauna rele, dar circumstanţele le-au schimbat, însă oricând pot alege să devină bune. Mi-a plăcut şi Crăciunozaurul, acest personaj fiind neaşteptat de simpatic, bun şi cu suflet mare, iar la sfârşit a salvat situaţia, salvându-l pe Moş Crăciun şi pe ceilalţi de răutatea Vânătorului. Mi-a plăcut şi finalul acestei cărţi, pentru că îmi plac chestiile optimiste, iar în ceea ce priveşte această carte nu prea mi-am imaginat cum o să se termine, aşa că am vrut să fiu surprinsă şi chiar aşa a şi fost. In concluzie, „Crăciunozaurul” este o carte foarte frumoasă, care poate fi ciitiă indiferent de vârstă, pentru că ne poate învăţa câteva chestii despre viaţă şi despre persoanele din jurul nostru.
Recomand cartea aceasta tuturor copiilor, ba chiar am o elevă căreia i s-a recomandat de la şcoală această carte şi mi s-a părut o idee grozavă, o recomand celor care încearcă să simtă magia sărbătorilor, pentru că este cu şi despre Moş Crăciun, Polul Nord, spiriduşii şi renii magici, dar şi celor care vor să citească o carte care să rezoneze cu sufletul lor, pentru că ne învaţă câteva lucruri cartea aceasta.