După ce am terminat de citit „Charlie şi fabrica de ciocolată” am fost foarte curioasă să văd cum se continuă această aventură, aşa că m-am apucat şi de această carte, sperând să îmi placă cel puţin la fel de mult ca şi cealaltă. Ador să am toate volumele la îndemână atunci când mă apuc de o serie, deoarece, dacă îmi place primul, tind să nu mă las până nu termin toate cărţile aceeaşi serii. Chestia asta este ok în unele cazuri, însă mi se mai întâmplă să mă şi plictisească anumite continuări, lucru care îmi strică adesea impresia bună pe care mi-a lăsat-o iniţial seria. Sunt unii autori care pot scrie o infinitate de continuări la cărţi şi să îşi ţină cititorii cu sufletul la gură până la ultima pagină a ultimului volum şi alţii care deşi scriu doar două, a doua pare mai mult de umplutură, de parcă cineva s-ar fi rugat de ei să mai scrie o continuare şi, cum nu au avut de ales, au mai scris una. Ei bine, cartea aceasta nu aparţine nici primei şi nici celei de-a doua categorii. Cum vine asta? Păi cartea aceasta este interesantă (chiar nu mă aşteptam la aşa continuare), dar parcă dacă ar fi rămas doar prima, ar fi fost totuşi mai ok. Deci am o părere neutră despre ea, care se poate să o am şi datorită faptului că am văzut de o grămadă de ori filmul făcut după primul volum şi să îmi fi rămas întipărită în minte acţiunea datorită acestuia şi aşa să fi ajuns să o îndrăgesc mai tare. Indiferent de motiv, tot cred că şi această carte este o lectură grozavă pentru copii.
După ce Charlie a câştigat extraordinara fabrică de ciocolată a domnului Wonka, lucrurile s-au complicat atât pentru el, cât şi pentru familia acestuia. Charlie nu a vrut să se mute în fabrică singur, aşa că el, bunicul Joe şi Willy Wonka s-au dus cu ascensorul de sticlă să îi ia familia ca să se mute toţi împreună în fabrică. Astfel, Willy Wonka, Charlie, cei patru bunici şi părinţii lui Charlie s-au urcat în marele ascensor de sticlă, pentru a se întoarce toţi în fabrică. Doar că lucrurile nu sunt niciodată simple când vine vorba de invenţiile domnului Wonka. Ascensorul a urcat până în spaţiu, unde au văzut noul hotel spaţial. În drum spre acest hotel spaţial se afla şi o navă care avea la bord personalul hotelului şi nişte astronauţi. Iniţial astronauţii au crezut că cei din ascensor vor să atace hotelul, însă apoi lucrurile s-au schimbat puţin. Willy Wonka şi ceilalţi din ascensor s-au oprit la hotel, dar au văzut că acesta este invadat de nişte creaturi uriaşe şi abia au scăpat cu viaţă. Când creaturile au încercat să atace nava cu personalul hotelului, Willy Wonka a venit cu o idee nouă să îi salveze şi apoi s-au întors cu toţii pe Pământ. Călătoria prin spaţiu a celor din ascensorul de sticlă a fost una fabuloasă şi neaşteptată, iar aventurile au fost pe măsură. Însă surprizele nu se termină nici atunci când revin în fabrică, deoarece domnului Wonka i se pune pata să îi facă pe bunicii care nu se dădeau jos din pat, să coboare pe picioarele lor. Aşa că după o mulţime de transformări şi o călătorie spre centrul pământului, personajele sfârşesc prin a fi invitate la Casa Albă pentru a face cunoştinţă cu şefii statului. Deşi toate aceste aventuri sunt de-a dreptul incredibile, am citit fascinată călătoria prin spaţiu a pasagerilor ascensorului şi am râs o grămadă pe parcursul acestei cărţi. Eu nu prea citesc cărţi cu aventuri în spaţiu, motiv pentru care nu pot să zic că este o carte pe gustul meu, dar a fost amuzantă şi m-a prins până la ultima pagină. Mi-a plăcut la nebunie de bunici, mai ales de cea care mereu avea de comentat ceva de rău despre Willy Wonka, dar şi de Charlie, care a rămas un băieţel grozav. În concluzie, această carte este chiar drăguţă, chiar dacă nu pot spune că e la fel de frumoasă ca prima, însă tot m-a făcut să râd şi să nu o las din mână până la final.
Recomand cartea aceasta celor care vor să afle ce s-a întâmplat după ce Charlie a câştigat fabrica de ciocolată şi cum a reuşit să rămână împreună cu familia sa până la urmă, celor care vor să citească o captivantă poveste care are loc în spaţiu, cu nave, planete, creaturi extraterestre şi un ascensor care rezistă oricărei provocări, dar şi adulţilor, pentru că la un moment dat, este ironizată conducerea statului, şefii de stat fiind de tot râsul şi cu siguranţă veţi râde de ei.