Astăzi am reuşit să citesc până la sfârşit această carte, pentru că vroiam să încep noul an cu o lectură nouă şi un nou reading list. Sunt o mulţime de cărţi care mă aşteaptă prin biblioteca, gata de a fi citite. Dar am ales cartea asta pentru că avea legătură cu decembrie şi cu sărbătorile de iarnă. Am zis să termin anul acesta cu cărţile de Crăciun şi până la urmă chiar am reuşit. „O zi de decembrie” a fost ultima carte pe anul acesta, iar odată cu ea s-a terminat şi anul meu literar. Deşi am auzit o grămadă de lucruri bune despre cartea asta, cum că ar fi o minunată poveste de dragoste la prima vedere, mie mi s-a părut cea mai tristă poveste de dragoste citită de mine şi vă zic asta pentru că am citit câteva la viaţa mea. Nu mi-a plăcut de niciun fel povestea, mi s-a părut că toate acele relaţii dintre personaje au fost trase de păr şi, cu toate că poveştile de dragoste îmi plac asta m-a făcut să îmi fi dorit să fi citit altceva. Pe scurt, mi s-a părut o plictiseală, fiindcă cele două personaje, parcă de ai dracu’ făceau în aşa fel să nu fie împreună. Şi atunci, ce poveste de dragoste mai e şi asta?
„O zi de decembrie” este o carte a cărei acţiune, în mod incredibil, se petrece pe tot parcursul anului, ba mai mult a unui număr considerabil de ani. Laurie şi Jack se văd pentru prima dată într-o zi de decembrie în care ea se întorcea acasă cu autobuzul, iar el era în staţie. S-au văzut şi, deşi nu şi-au vorbit, s-au îndrăgostit unul de celălalt. Apoi, un an întreg, Laurie şi prietena ei cea mai bună, Sarah, îl caută pe acest băiat misterios prin toate barurile şi cafenelele sperând să îl găsească ca să trăiască povestea de iubire (din ce am citit, nu mi s-a părut că el ar fi murit să o găsească, nu e ca şi cum ar fi căutat-o şi el sau ar fi făcut vreun efort în acest sens, de unde trag eu concluzia că lui îi cam era indiferent dacă o găseşte sau nu). Şi într-o zi prietena ei Sarah, la petrecerea lor de Crăciun, vine cu Jack şi îl prezintă drept iubitul ei. Atunci Laurie îl recunoaşte pe el, baiatul din staţia de autobuz, cel pe care îl considera sufletul ei pereche, dar trebuie să ascundă tot ce simte pentru că el este noul iubit al prietenei ei. Din nou, felul în care el se comportă şi citind gândurile lui, mă îndoiesc că lui îi păsa de Laurie, pentru că mereu spunea şi se gândea la cât de frumoasă e Sarah. Şi acum întrebarea mea este: De unde a ajuns cineva la concluzia că este o poveste de dragoste la prima vedere? Ei bine, aşa se zice, dar nu, nu este pentru că Jack nu numai că are o relaţie de o grămadă de ani cu Sarah, dar, când se despart, el îşi încearcă norocul cu o grămadă de alte domnişoare, fără să îşi pună măcar problema să încerce să fie cu Laurie. Mereu apare cu altcineva, în timp ce Laurie îşi reface viaţa şi se căsătoreşte. Finalul cărţii este la fel de trist, pentru că ăştia doi mi se par doi trişti, care îşi dau o şansă să vadă dacă rezistă sau nu împreună. Cumva mi se pare că fac asta ca să nu zică că nu au încercat, nu că ar vrea neapărat să fie împreună. De obicei nu spun cum se termină o carte, dar de data aceasta mi s-a părut aşa o porcărie de final, încât, dacă cineva vrea să citească aşa ceva, măcar să ştie la ce să se aştepte. Nu mi-a plăcut nimic la cartea asta şi a fost cam o pierdere de vreme să o citesc, dar măcar am reuşit să o termin înainte să se termine anul.
Nu recomand cartea asta romanticilor, pentru că aşa poveste de dragoste îi va dezamăgi (adică dă-o încolo de treabă, să aştepţi o grămadă de ani, timp în care amândoi umblaţi cu altcineva ca să încercaţi o relaţie, să vedeţi dacă vă potriviţi? Cine i-a împiedicat să fie împreună din prima sau măcar după ce Jack s-a despărţit de Sarah? Nimeni.), nu o recomand nici celor care vroiau să citească încă o carte de Crăciun (credeţi-mă, cartea asta nu emană niciun fel de magie a sărbătorilor, totul e trist) şi nici celor care cred tot ce zice pe coperţile cărţii (singurul lucru cu care am rămas după cartea asta au fost citate despre dragoste care nu au fost puse în practică, doar aruncate pe acolo).