„O fată ca ea” de Marc Levy

Am făcut o scurtă pauză de la literatura de Crăciun pentru a reuşi să citesc anul acesta şi ultima carte scrisă de autorul meu preferat, Marc Levy. Până acum mi-au plăcut la nebunie cărţile lui şi abia aşteptam să văd cu ce mă mai surprinde de data aceasta. Ei bine, am fost un pic surprinsă de stilul diferit de ceea ce am citit până acum dintre cărţile lui. Cartea aceasta a fost destul de banală şi nu pot să zic că mi-a plăcut la fel de mult ca celelalte. Povestea este simplă şi deloc surprinzătoare, aproape aş putea să zic că m-a plictisit puţin, tot aşteptând să se întâmple ceva interesant, lucru care nu s-a întâmplat până la final. Până şi finalul a fost banal, deci nu pot să zic că m-am dat în vânt după cartea asta, motiv pentru care mi-a luat câteva zile bune ca să o citesc. Acest lucru a fost destul de neaşteptat şi am rămas puţin dezamăgită de toată întâmplarea, dar sper în continuare să mai citesc şi alte cărţi bune de Marc Levy ca să trec peste dezamăgirea asta.

În cartea asta avem povestea unui tânăr indian, Sanji, care ajunge în New York pentru a îşi promova invenţia lui, un site de socializare care este, conform spuselor lui, mai bun decât facebook. Pentru a putea sta în America are nevoie de o scrisoare de invitaţie, pe care o primeşte de la mătuşa lui, care este stabilită aici de mulţi ani. Deşi Sanji este bogat, acceptă să rămână la mătuşa lui pentru a nu îi răni sentimentele, ea fiind cea care l-a ajutată să vină în America. Dar ceea ce mătuşa şi unchiul său nu ştiu este faptul că el este bogat şi cred că el doar a venit să muncească ca să câştige un ban departe de unchii lui din Mumbai, care nu l-au ajutat financiar niciodată. Unchiul său din New York lucrează pe Fifth Avenue ca liftier, într-un imobil diferit de celelalte prin faptul că avea un lift foarte vechi, o antichitate care se opera manual. Locatarii imobilului sunt foarte diferiţi, iar autorul ni-i prezintă pe fiecare în parte, etaj cu etaj, iar toată această descriere arată ce fel de oameni sunt, moravurile fiecăruia şi diferenţele dintre ei. Într-o zi, Sanji ajunge să o cunoasă pe locatara de la etajul opt, Chole, de care se îndrăgosteşte imediat şi, după un accident nefericit, ajunge să fie liftierul aceluiaşi imobil doar pentru a fi în preajma ei. Şi de aici o grămadă de întâmplări, una mai comică decât alta, iar la sfârşit se descoperă că liftierul este de fapt un miliardar. Aş putea spune despre cartea asta că este o poveste drăguţă, dar destul de simplă şi banală, cu răsturnări de situaţie, având la bază o poveste de dragoste destul de interesantă. Mi-a plăcut felul în care autorul a realizat descrierea locatarilor, dar în rest a fost o poveste atât de banală, încât am rămas puţin dezamăgită de cartea asta. Am avut aşteptări mari, însă cartea nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor mele. Nici măcar finalul nu a salvat impresia generală, fiind la fel de banal ca restul poveştii.

Recomand cartea aceasta celor care caută o lectură uşoară, care doar datorită numărului mic de pagini nu plictiseşte, celor care apreciază comediile romantice, deşi sincer nu prea mi s-a părut atât de comică, nici măcar nu am zâmbit o dată în tot timpul pe care l-am petrecut citind-o şi celor care ştiu că fiecare om e diferit şi vrea să vadă cum sunt descrise diversele tipologii de oameni, fiecare cu bune şi rele. Nu recomand cartea asta fanilor lui Marc Levy că o să îşi cam strice părerea despre el, aceasta fiind singura carte scrisă de el care chiar nu m-a entuziasmat şi nici nu îmi venea să scriu despre ea.