După ce am citit cartea „Nu genul ăla de fată”, mi s-a părut potrivit să las să treacă ceva timp înainte de a mă apuca de „Genul ăla de fată”, deşi citind aceste două titluri m-am gândit că cineva a rămas cu siguranţă în pană de idei atunci când a fost vorba să îşi numească cumva cartea. Lăsând gluma la o parte, cele două cărţi nu au nimic în comun, dar mi s-a părut atât de amuzantă chestia asta încât o lungă perioadă de timp le-am ţinut una lângă cealaltă pe raftul bibliotecii. Cărţile cu şi pentru adolescenţi m-au atras întotdeauna, deoarece cred că trebuie să fie destul de greu să scrii o carte pe care un adolescent (şi cu atât mai mult un adolescent din zilele noastre) să ia măcar în considerare ideea de a o citi, nu mai zic să fie şi pe placul respectivului sau respectivei, deoarece vremurile se schimbă şi copiii se schimbă şi ei. Cât despre cele cu adolescenţi, mi se par la fel de fascinante, de parcă aş descoperi lumi noi, cu o categorie aparte de tineri, plini de probleme, dileme şi trăind intens fiecare eveniment din viaţa lor, de parcă ar fi ultimul. Deci şi această carte a fost una foarte interesantă, atât din punct de vedere cultural, cât şi al experienţei. Chiar nu mai citisem de mult o carte atât de complexă, care să abordeze atâtea aspecte diferite din viaţa unei adolescente, aşa că am savurat-o până la final.
Cartea aceasta începe cu un accident mortal, unde atât Zarin Wadia, personajul principal, cât şi prietenul ei Porus, mor. Ei privesc de sus toată durerea rudelor şi aşa ajungem să ni se povestească viaţa ei. Zarin nu era o adolescentă dintre cele mai obişnuite. La 16 ani ea este o rebelă. Rămasă orfană ea a trebuit să se mute împreună cu mătuşa şi unchiul ei, care au fost numiţi de autorităţi tutorii ei legali. Însă mătuşa o pedepseşte constant pentru greşelile comise de mama ei, în timp ce unchiul o îndrăgeşte pe tânără şi încearcă să o apere de toate relele. Deşi este o fire rebelă, Zarin este o elevă bună, studiind la Academia Qala din Arabia Saudită. Toată lumea ştie că ea fumează pe ascuns, dar nimeni nu are dovezi clare în sensul acesta, nu respectă nicio regulă de conduită pentru fete, ieşind cu diverşi băieţi la întâlniri. Copiii o bârfesc şi nimeni nu vrea să aibă de-a face cu ea. Până într-o zi, când îl întâlneşte pe Porus, un băiat pe care îl ştia, şi care este îndrăgostit de ea. Deşi la început nu îi dă nicio speranţă, folosindu-l pentru a scăpa de acasă şi a se întâlni cu diverşti, treptat ea se ataşează de el. Cartea aceasta tratează foarte multe subiecte controversate, cum ar fi societatea care controlează şi pedepseşte fetele şi femeile, lucru evidenţiat în carte prin faptul că, deşi a fost violată, Zarin nu putea depune plângere, deoarece nu o va crede nimeni pe ea, băiatul fiind dintr-o familie bună, în timp ce ea era cea mai rău famată fată din şcoală. Povestea lui Zarin este una cu adevărat tristă, chiar nu mi-a plăcut deloc felul în care familia, prietenii şi societatea se purtau cu ea, iar finalul acesteia nu a fost cel pe care mi l-aş fi dorit. Aceasta este mai mult decât o carte despre adolescenţii rebeli, ci una despre religie, sex, etnie şi dragoste, astfel că mi s-a părut extrem de interesantă.
Recomand cartea aceasta tuturor adolescenţilor, celor peste 16 ani scrie undeva pe spatele cărţii, deoarece este o poveste tristă, dar interesantă despre auto-cunoaştere şi maturizare, în cele mai vitrege condiţii etnice şi religioase, dar şi tuturor adulţilor, deoarece consider că astfel de cărţi ne pot învăţa lecţii preţioase despre adolescenţii din jurul nostru şi problemele lor, cărora nu le dăm întotdeauna importanţa cuvenită.