Zilele astea mi-am propus să nu mă las şi să termin de povestit tot ce a mai rămas nespus despre seria „Micuţele mincinoase”. Pe de o parte, nu îmi place să las lucrurile neterminate şi dacă tot m-am apucat să scriu despre această serie, ba chiar am şi terminat-o, să duc totul la bun sfârşit pare cea mai bună idee în acest moment. După cum veţi putea vedea în continuare, nici cartea aceasta nu a fost vreo minune sau vreo chestie care să mă facă să cred că mi-a meritat timpul şi energia, dar nu pot să nu vă povestesc ce se mai petrece în continuare, poate astfel vă veţi convinge că mare lucru oricum nu se întâmplă şi poate nu veţi mai dori să citiţi şi restul de volume (cică ar fi vreo 12 în total, dintre care doar vreo 4 traduse în română, cel puţin asta am descoperit în căutarea mea superficială care trebuia să îmi spună dacă agonia mea va mai fi prelungită mai mult decât cele patru volume pe care deja le aveam în bibliotecă). Deşi scria pe undeva că autoarea s-a străduit să creeze un puzzle complex care să fie desăvârşit în acest volum, chiar nu am găsit nimic care să se apropie de acest adjectiv în cărţile astea. Singurul lucru pe care vi-l sugerez, dacă vă bate gândul să continuaţi această serie este să vă înarmaţi cu o tonă de răbdare.
Ca şi celelalte volume, acesta începe cu o scenă de când Ali era în viaţă, unul din momentele acelea în care cele patru prietene erau împreună, reproşându-i lui Ali că le ascunde ceva. Apoi acţiunea revine în prezent, unde Spencer începe să se ducă la psihologul la care se duce şi sora ei, Melisa, Hanna şi Aria se ceartă, din nou din cauza relaţiei dintre Aria şi Sean, iar Hanna şi Mona îşi pregătesc amicversarea lor şi plănuiesc petrecerea de ziua Monei. Din cauza unui interogatoriu surpriză, Hanna întârzie la amicversare, iar Mona se supără foarte tare pe ea, simţindu-se trădată din cauză că le aude pe fostele prietene ale Hannei prin telefon şi crede că ea a preferat să fie cu ele în loc să petreacă cu ea. Între timp, nici Ariei nu îi merge mai bine, din moment ce mama ei o dă afară din casă şi ea trebuie să se mute împreună cu Sean. A. s-a ocupat în această carte şi de Emily, împărţind pozele în care ea şi Maya se sărutau în toată sala unde avea loc concursul de înot. Părinţii lui Emily o pun să aleagă: fie participă la programul Vârfurile Copacilor, care promit să o vindece, fie pleacă în Iowa la unchii ei. Aceasta încearcă să se întâlnească cu o membră a clubului, însă până la urmă ajunge exilată în Iowa. Hanna ajunge să iasă cu Lucas, fiind exilată de prietena ei Mona, dar A. îşi bagă coada şi o face pe Hanna să meargă la petrecerea Monei într-o rochie atât de strâmtă, încât pocneşte pe ea la propriu, iar Lucas vine şi o salvează din situaţia ruşinoasă. Între timp, Aria se furişează de acasă de la Sean şi merge la Ezra, cu care îşi petrece noaptea, însă dimineaţă, Sean anunţă poliţia că profesorul lor s-a cuplat cu e elevă şi aceştia sunt prinşi în dormitor de poliţia care a dat buzna în casă, rupând uşa. La final, iar bănuim pe cineva că ar fi A. Hanna îşi sună prietenele, pretinzând că ştie cine e A., însă chiar când ajunge la locul de întâlnire, o maşivă vine în viteză şi o loveşte din plin. Cam aşa se termină şi volumul acesta. Ce-i drept, nu duce lipsă de suspans, deşi bănuiam că se vor mai complica lucrurile din moment ce mai avem un volum întreg la dispoziţie, dar chiar m-a pus pe gânduri, făcându-mă să mă întreb ce indiciu am ratat din moment ce Hanna avea un suspect, iar eu nu. Ei bine, acţiunea este destul de alertă, se petrec o grămadă de chestii rele, minciunile fetelor continuă să iasă la suprafaţă, iar secretele se dovedesc mortale. Cartea asta a fost puţin mai interesantă decât volumul doi, însă nu aş merge atât de departe încât să spun că mi-a plăcut.
Recomand cartea aceasta celor care încă nu s-au plictisit de seria asta, de minciunile şi de planurile secrete ale tuturor, celor care mai au răbdare să ducă seria la sfârşit, dar şi celor care chiar vor să afle cine e A., deşi nici aici nu aflăm prea multe.