Câteodată amân să scriu despre o carte, încercând să îmi vină vreo idee despre cum aş putea-o prezenta, având în vedere că seamănă atât de mult cu celelalte din aceeaşi serie. Dar iată că mi-am făcut curaj şi am zis să vă povestesc astăzi despre ultimul volum pe care l-am citit din seria „Micuţele mincinoase”. De când am terminat cartea asta, m-am tot gândit ce aş fi făcut eu, dacă aş fi fost în locul oricăreia dintre cele patru prietene, dacă aş fi ales ca ele, dacă aş fi făcut ce au făcut ele, iar concluzia mea este că toţi avem o mică doză de egoism, că am alege mereu varianta care ne avantajează în fiecare moment al vieţii şi cu siguranţă că ne-am asculta inima mai des decât ar fi prudent, luând uneori deciziile care nu sunt cele mai avantajoase pentru viaţa noastră, dintr-un impuls de moment. Deci toţi am fi ales ca şi cele patru prietene, probabil am fi greşit, dar am fi învăţat din greşelile noastre şi ne-am fi maturizat, deşi probabil riscând mult mai puţie lucruri decât au riscat personajele noastre. Din ceea ce am scris mai sus nu aş vrea să se înţeleagă că îmi place cartea asta mai mult decât celelalte sau că am realizat că seria asta ar merita mai multă atenţie, ci pur şi simplu am vrut să mă pun în pielea personajelor şi să îmi dau seama care e faza cu cartea asta. Dar la final, tot mă întreb ce a fost în mintea mea de am citit atâtea volume şi ce o fi în mintea celor care le citesc pe toate.
Chiar este incredibil tot ceea ce aflăm în acest ultim volum despre micuţele prietene mincinoase. De data aceasta, A. devine din ce în ce mai violentă şi mai ameninţătoare, terorizându-le pe cele patru fete. Hanna se trezeşte, însă şi-a pierdut memoria şi nu îşi aminteşte ce s-a petrecut în noaptea accidentului. Celelalte îi stau alături şi speră ca aceasta să îşi amintească măcar cine este A., chestie pe care o aflase fix înainte de accident. Aria locuieşte cu tatăl său şi cu amanta şi, la final, află că aceasta este însărcinată. Şi la un moment dat, susţinută de fratele ei, se hotărăşte să vorbească cu poliţia despre ceea ce se petrece cu ele. Spencer continuă drumul spre Orhideea de Aur, ba chiar se împacă la un moment dat cu sora ei. Emily ajunge la verişorii ei, dar fuge de acolo şi se întoarce la familia ei, care pare că o acceptă şi o sprijină în alegerile sale. Dar ea nu o mai place la fel de mult pe Maya, ba chiar, la un moment dat o suspectează că ea ar fi A. Hanna, mai mult în recuperare, îşi reia prietenia cu Mona, ba chiar aceasta îi organizează o petrecere plină de fast împreună cu Spencer. Însă la petrecere, Hanna îşi aminteşte cine este, de fapt, A. şi aşa îşi dau seama că viaţa lui Spencer este în pericol. Din nou, la finalul cărţii, prietenele se unesc pentru a o apăra pe una dintre ele, iar totul se termină cu bine (că doar cum altfel să se termine o astfel de carte?). Deşi acţiunea este alertă, lucrurile se complică şi personajele sunt la fel ca în celelalte volume, făcând ce au ele chef, nu pot să zic că acest ultim volum mi s-a părut spectaculor. Da, mi-a răspuns la întrebarea cine este A. (deşi nu vă voi spune, dacă aveţi chef şi răbdare, veţi descoperi şi singuri chestia asta), dar mi s-a părut mai plin de ură şi de lucruri nasoale. Nu mi-a plăcut felul în care s-a transformat A., cum a trecut de la simple aluzii la ameninţări cu moartea şi nici evoluţia (dacă se poate spune că a avut loc aşa ceva) personajelor noastre. Nici măcar finalul nu a salvat această serie, deci experienţa, per total, nu a fost una dintre cele mai fericite. Mă bucur însă că am reuşit să o duc la bun sfârşit şi să apuc să şi scriu despre toate, ca să vă povestesc şi despre celelalte cărţi mişto pe care le-am mai citit în ultima vreme.
Recomand cartea aceasta celor care vor să afle cine este A., pentru că, în sfârşit, aflăm lucrul ăsta (şi nu este neapărat un lucru bun), celor care vor să vadă ce mai fac cele patru prietene care în continuare îşi trăiesc viaţa cum ştiu ele mai bine, chiar dacă ameninţarea este la tot pasul, dar şi celor care vor să termine seria asta.