Anul acesta mi-am propus să îmi cumpăr câteva cărţi noi, să mai descopăr ce s-a mai scris, dar şi cărţi mai vechi, pe care încă nu le aveam. Şi am început cumpărăturile cu nişte cărţi pentru copii şi adolescenţi, mai ales pentru că mi se cere să recomand cărţi pentru cei care dau examenul de Evaluare Naţională (pentru că cei care dau BAC-ul deja ştiu ce au de citit şi, credeţi-mă, nu e deloc interesantă literatura care se cere acolo) şi trebuie să citească multe cărţi cu diverse teme, pentru a putea rezolva anumite cerinţe de pe acolo, dar şi pentru că unii părinţi vor ca ai lor copii să citească câte ceva în vacanţe, weekend-uri şi alte momente libere pe care le mai prind printre picături în timpul anului şcolar. Cum am mai recunoscut şi cu alte ocazii, am început destul de târziu să citesc, iar acum recuperez şi ador fiecare clipă pe care o petrec în compania cărţilor pentru copii, să descopăr cum literatura evoluează, aducând copiilor poveşti captivante. Aşa am ajuns la „Gaşca pofticioşilor”, o carte care este recomandată copiilor peste 14 ani. Aventurile găştii de copii m-au ţinut cu sufletul la gură, m-am amuzat de peripeţiile lor şi am suferit împreună cu ei la fiecare pagină, ceea ce înseamnă că această carte m-a făcut să simt o grămadă de chestii, ceea ce o face una dintre cărţile frumoase pe care le-am citit anul acesta.
Vic este un băiat care suferă de sindromul Moebius, dar este foarte inteligent şi îşi iubeşte familia. Atunci când tatăl său moare, el suferă foarte tare şi ajunge să sufere şi mai tare atunci când mama sa decide să se întâlnească cu un alt bărbat. Aşa că Vic ia cenuşa tatălui său şi fuge de acasă, ducându-se să o arunce în râu. Însă când deschide cutia, descoperă un bilet de la acesta şi o nouă misiune, să caute locurile pe unde s-au plimbat tatăl său şi mama sa. În această aventură ajunge Vic să cunoască puştii din Gaşca pofticioşilor, care îşi propun să îl ajute în misiunea sa. Coco este o fetiţă rapper, în vârstă de 13 ani, care înjurămai ceva ca un puşcăriaş. Baz este un fost hoţ, care, împreună cu fratele său, Zuz, au emigrat din Africa, în timpul războiului din Congo. Zuz, de când şi-a văzut mama şi sora murind, nu a mai vorbit deloc, pentru că o asemenea durere nu poate fi exprimată în cuvinte. Mad este o fată frumoasă şi misterioasă, de care Vic este îndrăgostit. Ea ascunde un secret: speră să îşi salveze bunica şi să se salveze şi pe ea însăşi de o rudă violentă împreună cu care locuiesc cele două. Toţi aceşti copii au trecut prin multe, au simţit deziluzia, pierderea şi violenţa pe propria piele, dar au reuşit cumva să nu îşi piardă speranţa şi prietenia care îi leagă îi menţine cumva în viaţă şi împreună. I-am îndrăgit pe micuţii prieteni, m-a emoţionat povestea lor şi felul în care au reuşit să supravieţuiască în ciuda lumii adulţilor, care nu le-a adus decât suferinţă şi deznădejde. Felul în care se ajută unul pe celălalt este de-a dreptul emoţionant. Ei se îndrăgostesc, se bucură de lucrurile mici, trăiesc din plin fiecare clipă şi se preţuiesc unii pe ceilalţi, ca şi cum ar fi o mare familie, iar această acceptare şi dragoste este atât de frumoasă încât emoţionează pe oricine citeşte. Am suferit alături de Vic, de gaşca micuţilor şi mi-aş fi dorit să nu se termine prea repede această poveste. Finalul a fost frumos, nu neapărat surprinzător, dar a meritat să ajung şi acolo.
Recomand cartea aceasta tuturor copiilor de la 14 ani în sus, care vor să citească aventurile unor prieteni, felul în care aleg să îşi trăiască viaţa, plină de drame, fără să renunţe la speranţă şi la prietenia dintre ei, dar şi adulţilor, ca să îşi amintească de propria copilărie, când orice ieşire era o aventură şi să îi ajute să îşi înţeleagă mai bine proprii copii.