Cum tot nu pot să dorm (este aproape 4 noaptea sau dimineaţa, cum preferaţi să vedeţi lucrurile), am zis că este momentul perfect să mai scriu despre o carte. Însă astăzi nu este despre orice carte, ci una dintre cele mai drăguţe cărţi citite de mine vreodată. Deşi în acest caz am încălcat regula mea de a citi întâi cartea şi abia apoi să văd filmul, nu mă pot hotărî care dintre cele două mi-a plăcut mai mult. De cele mai multe ori, ador să citesc cartea, să îmi fac în minte o imagine despre cum ar putea să arate personajele şi locurile şi abia apoi să mă uit la filme şi, de cele mai multe ori, filmele nu fac decât să mă dezamăgească, pentru că nu reuşesc nici măcar să se apropie de ceea ce mi-am imaginat eu (mda, am o imaginaţie destul de bogată). Însă în acest caz, nu ştiu ce să zic, dacă filmul sau cartea a fost mai ok, însă mi-au plăcut la nebunie totul, de la poveste la personaje. Şi chiar dacă este o carte pentru copii, mi-a plăcut să o citesc, deoarece am citit pe acolo câteva rânduri adresate şi adulţilor. Cât despre motivul pentru care am aşteptat atât ca să citesc cartea asta a fost unul de-a dreptul stupid. Nu o mai găseam în varianta aceea mai mică, ci numai ediţia aceea mare şi înaltă, care ar fi ieşit în evidenţă foarte ciudat în bibliotecă. Da, am şi eu ciudăţeniile mele şi vreau să arate bine cărţile la mine în bibliotecă, nu să fie pe un raft o grămadă de cărţi de diferite forme şi dimensiuni să se strecoare praful ca la el acasă. Dar iată că am intrat într-o librărie nouă din zona mea şi am găsit-o acolo şi aşa am ajuns cu ea acasă. Şi a meritat din plin aşteptarea.
„Charlie şi fabrica de ciocolată” are ca personaj principal un băieţel, pe nume Charlie Bucket, care trăieşte într-o casă cu două camere împreună cu părinţii şi toţi cei patru bunici. Familia Bucket trăia de pe o zi pe alta, într-o sărăcie lucie, deoarece abia aveau unde să doarmă şi ce să mănânce. Iar singurul care aducea puţini bănuţi acasă era domnul Bucket. Charlie era, ca oricare alt băieţel de vârsta lui, înnebunit după ciocolată, dar nu primea decât o singură ciocolată cadou de ziua lui. În orăşelul în care locuia Charlie, exista o fabrică de ciocolată faimoasă, iar băieţelul trecea pe lângă porţile fabricii în fiecare zi, în drum spre şcoală şi adulmeca mirosul delicios de ciocolată. Proprietarul fabricii, Willy Wonka, era cel mai bun inventator de ciocolată din lume, însă nu ieşea niciodată din fabrica lui, deoarece, cu ceva timp în urmă, nişte spioni au furat reţetele lui şi astfel Willy Wonka şi-a pierdut încrederea în oameni. Dar, într-o zi, acesta anunţă că îşi va deschide porţile fabricii pentru cinci copii, care vor găsi cele cinci bilete de aur ascunse de acesta în dulciurile sale. Charlie speră să câştige şi el un bilet, iar când cumpără cu nişte bani găsiţi pe stradă o ciocolată, după încă două încercări eşuate, găseşte şi el un bilet. Astfel, el şi bunicul Joe ajung să viziteze faimoasa fabrică de ciocolată. Dulciurile nebănuite şi lucrurile neaşteptate pe care le văd acolo cei cinci copii îi fac să acţioneze iraţional, iar la final doar Charlie şi cu bunicul său rămân în fabrică. Willy Wonka îl anunţă pe Charlie că a câştigat fabrica şi pleacă cu un ascensor de sticlă să îşi aducă şi familia. Charlie este un personaj pe care l-am adorat din primul moment, deoarece la ei nu am găsit toate „defectele” pe care le-am observat la majoritatea copiilor. Cred că fiecare dintre copiii intraţi în fabrică ilustrează un defect, iar, ca orice defect, acesta trebuie înlăturat. Felurile de ciocolată inimaginabile descrise în carte fac ca imaginaţia să lucreze la maxim şi, deşi am văzut înainte filmul, tot mi-am imaginat diverse chestii diferit. Iar asta a fost grozav. Deşi este o carte pentru copii, mi-a plăcut la nebunie pentru că am învăţat câte ceva din ea, iar pasajul în care omuleţii au făcut cântecelul acela despre motivele pentru care părinţii nu ar trebui să îşi lase copiii la televizor a devenit preferatul meu. Data viitoare vă voi povesti şi despre continuarea acestei poveşti, care mi s-a părut interesantă şi plină de neprevăzut.
Recomand cartea aceasta tuturor copiilor, pentru că, dacă o citesc cu atenţie, cu siguranţă că vor învăţa câte ceva din povestea lui Charlie, celor care vor să citească o poveste frumoasă despre ciocolată şi dragostea copiilor pentru acest aliment, dar şi adulţilor, ca să ne mai punem câteodată imaginaţia la contribuţie şi noi şi să redevenim copii pentru câteva clipe (cartea poate fi citită foarte repede).