Iată că a venit şi toamna (deşi nu oficial, dar se simte din plin) şi reuşesc să îmi petrec mai mult timp în casă, alături de prietenele mele cele mai bune, cărţile. Mă uitam chiar zilele trecute prin bibliotecă şi mă gândeam cât de norocoasă sunt să am atât de multe cărţi din care să aleg. Câteodată nici nu ştiu ce carte voi citi şi închid ochii şi îmi plimb mâna pe coperţi şi până la urmă mă opresc la una dintre ele. Dacă vă întrebaţi ce e cu introducerea asta, ei bine, cartea despre care vă voi vorbi astăzi m-a făcut să fiu puţin nostalgică. Nu este pentru nimeni un secret că sunt în urmă cu scrisul, pentru că citesc cu o viteză destul de mare şi abia apuc să mai şi scriu, din când în când, aşa că am terminat „Ultimele nopţi de Vamă” acum aproape două luni, prin iulie, mai exact. Dar acum că au început ploile şi vremea s-a mai răcorit, mă gândesc cu drag la mare, aşa că am zis că este momentul să mai vă vorbesc pentru ultima dată pe anul acesta despre Vama Veche. Ca şi celălalt volum şi toate celelalte cărţi scrise de Dan Niţă, această carte este grozavă. Ador felul în care mă face să vreau să revin în Vamă (fără maşină de data aceasta) şi să trăiesc măcar un sfert din aventurile personajelor. Mă face să fiu nostalgică şi să mă gândesc la valurile mării, răsăritul soarelui şi localurile pline de vamaioţi. Iar chestia asta cred că face din cartea asta, lectura perfectă pentru oricine, chiar şi pentru cei care nu au trăit experienţa la maxim sau care nu au fost niciodată pe acolo.
Când am început acest al doilea volum, nu am ştiut la ce să mă aştept: oare personajele sunt în continuare în Vamă şi această carte continuă acţiunea din primul volum sau este un volum unde ni se prezintă alt an? Până la urmă (şi nu chiar atât de uşor pe cât m-aş fi aşteptat) am aflat că este prima variantă. Personajele noastre: Adi, Bogdan,Raul, Man de man şi toţi ceilalţi îşi continuă aventura pe malul mării. Apar şi personaje noi, aventurile sunt din ce în ce mai colorate, că doar trebuie toţi să se bucure la maxim de ultimele zile de vară şi să îşi trăiască la maxim viaţa. Personajele urmăresc cu interes grupurile de turişti care vin şi pleacă din Vamă, fiecare mai pestriţ ca celălalt şi îşi trăiesc în continuare vieţile şi dramele, simţind totuşi că vara se apropie de sfârşit şi în curând toţi se vor întoarce la vieţile lor. Cumva mă aşteptam la toate astea, însă la ce nu mă aşteptam era finalul cărţii. Viaţa colorată şi veselă din Vamă este perturbată de un accident. A fost atât de trist ce s-a petrecut acolo, încât am suferit şi eu împreună cu personajele. Nu am de gând să vă povestesc exact ce s-a petrecut, deoarece cred că întâmplarea aceasta a fost ceva la care nimeni nu se va aştepta şi care vă va face să simţiţi mult mai multe chestii, altele decât nostalgie, amuzament şi curiozitate şi trebuie să citiţi şi voi cartea asta ca să aflaţi, dar acest final a fost cumva diferit şi total neaşteptat. Până la urmă, personajele noastre părăsesc Vama şi cartea se sfârşeşte, într-un mod mult mai puţin vesel sau plin de speranţă (aşa cum mă aşteptam). Deşi este această notă de tristeţe la final, cartea aceasta mi-a plăcut pentru că m-a făcut să simt atâtea lucruri, de la dorul de Vamă, până la nostalgia nopţilor petrecute cu prietenii, iar toate astea o fac să fie o carte grozavă. Sper ca vara viitoare să ajung pe Principală şi să îl revăd pe Dan Niţă şi să îmi petrec puţin timp în Vamă, dar până atunci mai este ceva timp.
Recoman cartea aceasta atât vamaioţilor, cât şi celor care nu au fost niciodată în Vama Veche, deoarce vă va face să vă doriţi să vizitaţi şi acest loc interesant de pe litoralul românesc. Nu zic că Vama este un loc nemaipomenit, dar este un loc unde unii oameni se simt liberi să trăiască câteva zile (sau o vară întreagă, ca în cazul personajelor noastre) aşa cum vor ei, fără să îşi bată capul cu problemele pe care le au de înfruntat zi de zi, iar această evadare este necesară câteodată.