A trecut ceva timp de când nu am mai citit o carte în engleză, dar am zis că ar fi momentul să reîncep, deoarece am fost foarte curioasă în legătură cu cartea asta. De obicei nu îmi iau cărţi pe care le vând oamenii pe grupuri pentru că îmi place să le răsfoiesc, să citesc prima pagină şi abia apoi să decid dacă îmi iau o carte sau nu. Sau trebuie să mai aud ceva despre ea pe undeva, măcar o recomandare, orice. Dar am văzut cartea pe un grup, unde cineva o vindea şi imediat mi-a atras atenţia coperta şi mi-am dat seama că nu are cum să nu îmi placă. Surpriza a fost când a venit şi am găsit pe prima pagină, lipit un post-it pe care era scris un mesaj pentru mine de la posesoarea cărţii. Mi s-a părut un gest foarte frumos şi parcă mai drag mi-a fost şi de carte şi toată experienţa, în general. Nu am primit niciodată o carte cu un mesaj, iar gestul a fost apreciat (am o grămadă de cărţi cu autograf, dar acest mesaj a fost cumva mai personal). Cartea m-a prins de la primele pagini, pentru că este exact genul de carte pe care o citesc cu drag până la final, deşi tocmai acest final nu mi-a plăcut fiindcă a fost unul neaşteptat şi trist. Cu siguranţă că aş fi ales un alt final pentru cartea asta şi chestia asta m-a făcut să mă gândesc la orele de literatură de la şcoală, unde profesorii ne întrebau cum am schimba finalul unei cărţi, dacă am putea face asta. Deci a fost o carte bună, care mi-a plăcut de la început până la ultima pagină.
„The Day We Met” spune povestea de dragoste dintre Stephanie şi Jamie. Cei doi se întâlnesc din întâmplare, se simt atraşi unul de celălalt, dar ambii sunt într-o relaţie cu altă persoană. Jamie este căsătorit, iar Stephanie logodită. Cu toate că ştiu că povestea lor de dragoste este interzisă, cei doi continuă să se vadă, o dată pe an, în aceeaşi zi şi să povestească ce au mai făcut. Ambii au avut copii cu partenerii lor, dar asta nu i-a împiedicat să respecte înţelegerea nescrisă de a se revedea, cu toate că încercau ca dragostea dintre ei să o ascundă. Jamie se simţea prost că îşi înşela soţia, în timp ce relaţia dintre cei doi se degrada treptat. Pe de altă parte, nici relaţia lui Stephanie cu soţul ei Matt nu mergea prea bine, dar încerca să o ţină pe linia de plutire. Până la urmă, Stephanie se desparte de soţul ei, iar când Jamie riscă totul şi participă la un concurs de pictură cu un tablou înfăţişând-o pe Stephanie, exact aşa cum o vedea el, perfectă. Dar cei doi se bucură puţin de fericirea lor, deoarece finalul este tragic. Când am terminat cartea asta am plâns o grămadă, cum de mult nu am mai plâns la o carte. Atunci când citesc câte o carte din asta, mă bucur şi sufăr împreună cu personajele, mai ales dacă este bine scrisă. Povestea de dragoste dintre cei doi este foarte frumoasă şi impresionantă. Cel mai mult mi-au plăcut cuvintele psiholoagei lui Stephanie care a întrebat-o de ce se mulţumeşte să fie fericită doar un weekend pe an, când poate fi fericită tot anul. Acestea sunt genul acela de cuvinte pe care trebuie să le auzi de la un străin ca să îţi dai seama că viaţa e prea scurtă ca să trăieşti o viaţă de care nu eşti mulţumită, alături de o persoană nepotrivită, într-un loc pe care nu îl simţi acasă. Şi exact aceste cuvinte sunt cele care o fac pe Stephanie să creadă în soartă şi în dragostea adevărată. Iar Jamie este persoana care o înţelege cel mai bine pe Stephanie, între cei doi fiind o conexiune pe care niciunul nu o poate nega. Este cu atât mai interesantă povestea asta cu cât cei doi se întâlnesc un singur weekend pe an, timp de zece ani. Dacă asta nu e dragoste adevărată, atunci nici nu ştiu ce e! Mi-a plăcut povestea de dragoste dintre cei doi, mi-a plăcut cum relaţia i-a făcut să îşi dea seama că nu trebuie să se mulţumească cu mai puţin, când pot fi împreună. Cartea asta a fost una dintre lecturile mele preferate de anul acesta (şi nu au fost multe cărţi pe care le-am apreciat în ultima vreme) şi mi-a plăcut că este o carte care m-a făcut să simt. Am râs şi am plâns până la final şi mi s-a părut pur şi simplu genială!
Recomand cartea asta celor care apreciază poveştile de dragoste, iar aceasta este oricum numai nu o simplă poveste de dragoste, este o carte care ne învaţă ceva, celor care vor să fie surprinşi de finalul unei cărţi, pentru că nici în o mie de ani nu aş fi bănuit că o să se termine aşa şi celor care cred că nimic nu este imposibil în lumea asta. Iar cei care citesc cartea asta şi îşi imaginează un alt final pentru ea, aşa cum şi eu mi-aş fi dorit, să îmi povestească cum ar fi vrut să se termine.