Am auzit prima dată de cartea aceasta pe Facebook, cineva o recomanda, aşa că am aşteptat cu nerăbdare târgul de carte, pentru că pe la târguri mă duc eu frumos cu o „listuţă” (şi zic „listuţă” pentru că niciodată nu am avut mai puţin de 20 de cărţi pe care să vreau „neapărat” să mi le cumpăr) şi, după ce termin cu listuţa, mă uit şi la alte cărţi apărute. Şi cum mă plimbam eu frumos printre standuri (frumos e metaforic vorbind, pentru că eram graviduţă şi plimbam cu mine un bebeluş care putea să iasă în orice moment) ajung la standul editurii Storia Books. Trebuie să recunosc că, până atunci nu citisem nimic de la această editură şi eram foarte curioasă în legătură cu cartea aceasta. Şi după ce am parcurs prin soare o distanţă considerabilă, iar apoi am mers o grămadă şi prin pavilion, am ajuns în sfârşit la standul Storia şi nu o să uit prea curând experienţa. Acum să vă zic şi de ce. Ei bine, am văzut cartea „Cuvinte în albastu intens” şi când doamnele de la stand au văzut că sunt gravidă, m-au poftit în stand să iau un loc până puneau dânsele cartea într-o pungă şi mai mult decât atât, mi-au oferit un pahar cu apă şi m-au invitat să rămân acolo oricât am nevoie. M-am simţit foarte bine acolo şi mi-am promis să revin la fiecare târg de carte şi să le vizitez. Acum despre carte nu pot să vă spun decât că am adorat-o. Ştiam că o să îmi placă deoarece eu citesc foarte multe cărţi de genul Young Adult şi am savurat-o şi pe aceasta pagină cu pagină. Povestea este extraordinar scrisă şi nu se poate să nu îndrăgeşti personajele. Cartea este uşor de citit şi singurul lucru pe care îl regret este că s-a terminat.
În cartea „Cuvinte în albastru intens” facem cunoştinţă cu o lume de vis, cea a anticariatelor. Eu ador să intru în anticariate şi să miros cărţile, să le răsfoiesc şi să le iau mai apoi acasă (ce-i drept în ultima vreme timpul nu prea mi-a mai permis un asemenea lux, dar încă îmi amintesc cu drag experienţa). Aici însă este vorba de un anticariat special, care are şi un spaţiu, intitulat „Biblioteca Scrisorilor”, o secţiune de unde nu se pot împrumuta cărţi, dar unde oamenii îşi pot lăsa scrisori în cărţi sau pot chiar scrie pe acestea, sublinia cuvinte şi fraze pentru persoana iubită. Toată lumea poate comunica prin intermediul cărţilor, iar asta a fost ce mi-a plăcut enorm la cartea asta. Totodată cartea asta este o poveste de dragoste. Dar nu este o simplă poveste de dragoste, este mai mult de atât. Este o poveste de dragoste pentru cărţi, dar conţine şi poveştile de dragoste ale tuturor personajelor. Şi în principal este povestea de dragoste dintre Rachel şi Henry. Cei doi erau cei mai buni prieteni, până într-o zi când Rachel îşi face curaj şi îi strecoară lui Henry o scrisoare de dragoste printre paginile cărţii lui preferate. Henry nu găseşte scrisoare, aşa că Rachel, când se mută din oraş, pleacă dezamăgită cu gândul că Henry nici măcar nu a avut bunul simţ să îi zică ceva. După ceva timp, în urma unei tragedii, Rachel s-a întors în oraş şi a început să lucreze la anticariat alături de Henry, deşi suferea încă din cauza indiferenţei lui. Dar dragostea lor pentru cărţi şi poveştile de dragoste din jurul lor îi fac să se descopere unul pe celălalt. Finalul mi-a plăcut foarte tare (nu dau indicii, trebuie să citiţi ca să aflaţi cum se termină povestea asta), fiind pur şi simplu perfect pentru această poveste. Ce mi-a plăcut cel mai mult la cartea asta a fost că, printre capitolele ei, există transcrise diverse scrisori pe care oamenii le lăsau în Biblioteca Scrisorilor şi am fost plăcut surprinsă de asta, pentru că majoritatea cărţilor pe care le-am citit eu în ultima vreme erau scrise un capitol din perspectiva personajului principal feminin, apoi unul din perspectiva personajului principal masculin şi chestia asta se tot repeta până la finalul cărţii. Însă aici scrisorile oferă o perspectivă nouă şi interesantă. Acţiunea mi-a plăcut şi m-a prins de la prima pagină şi nu am mai putut lăsa cartea din mână. Povestea a fost scrisă în aşa fel încât am simţit că am trăit şi eu în anticariatul acela şi m-am înconjurat cu poveştile de dragoste, iar la final am regretat doar că s-a terminat. Cartea asta este una din preferatele mele şi are un loc aparte în biblioteca şi în sufletul meu.
Recomand cartea asta celor care au suferit când au pierdut o persoană dragă, pentru că şi cuvintele pot vindeca rănile sufleteşti, celor care vor să citească mai mult decât o poveste de dragoste, aceasta fiind o carte care conţine atâtea poveşti de dragoste frumoase de care m-am bucurat şi celor care au simţit vreodată ceva mai mult decât prietenie pentru cel mai bun prieten sau cea mai bună prietenă.