Cu toate că a trecut Crăciunul, ba chiar am intrat în noul an, sunt puţin în urmă cu scrisul, aşa că o să vă mai povestesc de încă o carte de Crăciun (în afară de asta) şi apoi o carte care are ca tematică noul an şi promisiunile pe care unii oameni şi le fac pentru anul care va veni. Şi acum să revin la cartea asta. Anul acesta la Gaudeamus am tot umblat prin târg în căutarea cărţilor cu şi despre Crăciun care să mă facă să vreau să le citesc. Aşa am ajuns la cartea aceasta, având pe copertă un frumos peisaj de iarnă şi plină cu poveşti scrise de autori mai mult sau mai puţin cunoscuţi de mine. Şi am hotărât să îi dau o şansă deşi, de cele mai multe ori evit culegerile de poveşti, pentru că după fiecare poveste simt nevoia să mă opresc şi să mă gândesc la ceea ce am citit, iar asta ia mai mult timp decât de obicei şi astfel rămân în urmă cu cititul (chestie care nu mi s-a întâmplat în cazul cărţii de faţă pentru că este puţin ciudăţică, vă explic imediat de ce). Dar, deşi uimitor conţinutul sau mai bine zis felul în care au fost selectate poveştile, cartea asta chiar mi-a plăcut. Rar am întâlnit în aceeaşi carte atâtea poveşti frumoase, astfel încât am simţit spiritul sărbătorilor de iarnă şi am avut o senzaţie foarte plăcută citind această carte. Iar acum să vă vorbesc puţin despre ce găsiţi în cartea „Poveşti clasice de Crăciun”.
Vreau să vă spun de la început că nu ştiu cum sunteţi voi, dar eu când văd o carte care se numeşte „Poveşti clasice de Crăciun” mă aşept să conţină exact asta: poveşti de Crăciun. Acum, în cazul cărţii de faţă, partea cu Crăciunul este adevărată, dar mai puţin partea cu „poveşti”. Pentru că pentru mine poveste înseamnă ceva care să aibă început, cuprins şi încheiere, însă în cazul de faţă toate sunt doar fragmente: ba început, ba mijloc, ba final de poveste. Ori ba trebuia să mă prind din mers cine sunt personajele şi ce rol au ele, fie trebuia să mă gândesc dacă am mai citit sau nu vreodată povestea respectivă şi să îmi reamintesc ce şi cum. Totul pentru că această cartea conţine nici mai mult, nici mai puţin de 16 poveşti sau fragmente de poveşti. Unele dintre ele îmi erau foarte cunoscute (spre exemplu: „Poveste de Crăciun” de Charles Dickens sau „Fetiţa cu chibrituri” de Hans Christian Andersen), dar au fost unele de care nu am auzit niciodată, deşi mi-au plăcut foarte mult (de exemplu: „Povestiri după cină” de Jerome K.Jerome sau „Bradul” de Hans Christian Andersen) şi singurul regret a fost că nu era povestea completă în această carte (între noi fie vorba ce o fi fost atât de greu să mai pună câteva pagini în plus la cele câteva poveşti incomplete ca să ne bucurăm şi noi cititorii complet de ele?). Cele 16 poveşti au grijă să ne facă să fim mai buni unii cu alţii, să fim mai înţelegători şi mai iertători. Cam asta este şi morala acestor poveşti şi este foarte frumos transmisă în fiecare dintre ele. Mi-a plăcut această carte pentru că a reuşit să mă introducă în atmosfera sărbătorilor de iarnă şi cumva să îmi doresc să fiu mai bună cu cei din jur.
Recomand cartea aceasta tuturor celor care apreciază poveştile de Crăciun, pentru că adună unele dintre cele mai frumoase şi pline de speranţă dintre ele, celor care vor să mai simtă încă magia sărbătorilor şi celor care vor să devină mai înţelegători, mai iertători, adică, într-un cuvânt, mai buni anul care tocmai a început.