A trecut un timp destul de lung de când am citit acest volum, dar mereu am ezitat să scriu despre el, deoarece mi se pare că nu găsesc cuvintele potrivite pentru a descrie această carte. Deşi speram ca până acum să termin această serie, ca să aflu dacă, până la urmă, chiar e ceva de capul ei şi chiar a meritat tot efortul şi timpul petrecut în compania ei, însă nu am reuşit decât să citesc primele trei volume. Stilul acesta greoi al autorului îmi încetineşte cititul, astfel încât atunci când zic că citesc măcar o sută de pagini pe zi, ajung să nu fac asta, ba chiar să mi se pară că am citit mult mai multe. Deci, nu, aceasta nu este o serie cu care să plecaţi în vacanţă decât dacă vreţi să vă blestemaţi zilele şi să ajungeţi să vă cumpăraţi de oriunde sunteţi cărţi noi, ca să vă relaxaţi în compania lor. În mod uimitor, greu de înţeles nu este ceea ce scrie autorul acesta pe acolo, nu asta este problema acestor cărţi, ci felul în care sare de la o poveste la alta, amintiri, trecut, ca mai apoi să revină în prezent, mai scrie câteva pagini de întâmplări prezente şi iar face un salt înapoi. Iar acest lucru m-a disperat pur şi simplu. Singurul lucru pe care îl sper acum este ca după ce revin din vacanţă să am energia şi voinţa să termin cu această serie.
După cum ne sugerează şi titlul, acest al doilea volum este despre dragostea pe care a simţit-o personajul principal pentru femeile din viaţa sa. Fugind dintr-o căsătorie în care nu era fericit, s-a mutat în altă ţară, ca să pună distanţă. Aici, împreună cu prietenul său Geir, îşi găseşte o locuinţă, iar mai apoi o reîntâlneşte pe Linda, de care se îndrăgosteşte iremediabil. Este o chestie foarte curioasă cu dragostea aceasta, deoarece este o dragoste profundă. El alege să ignore orice defect al Lindei, îi trece cu vederea orice, dar ajunge să scrie cât de nemulţumit este de situaţia în care se află. Karl Ove nu îşi doreşte decât să scrie, dar viaţa de familie îl acaparează cu totul. El trebuie să stea cu copiii acasa, să îi plimbe cu căruciorul prin tot Stockholm-ul. Vacanţele sunt stresante pentru el şi se sfârşesc de cele mai multe ori prost, vecinii nu sunt deloc toleranţi cu tinerii căsătoriţi care abia acum învaţă împreună ce înseamnă o viaţa de familie cu copii, iar fiecare petrecere este sortită eşecului. Deşi am citit multe cărţi în care viaţa de familie este un vis, niciuna nu trata cu atâta veridicitate ceea ce se petrece cu adevărat. Ştiu cum este să trăieşti toate astea, nu este nimic plăcut în această experienţă, totul depinde de maturitatea cu care întâmpini fiecare situaţie care apare. Deşi nu prea mi-a plăcut primul volum al acestei serii, acest al doilea volum a fost puţin mai digerabil. Mi-a plăcut cum Karl Ove mereu reuşea să se strecoare şi să scrie, chiar dacă apoi simţea mustrări de conştiinţă că o lăsa pe Linda singură întâi cu un copil, iar apoi cu până la trei. Chiar dacă majoritatea oamenilor consideră că un copil de suficient, mai ales atunci când întâmpină greutăţi în a îl creşte şi a îi oferi dragostea şi timpul de care are nevoie, personajul nostru, cumva, reuşeşte să le facă pe toate, dar nu fără obstacole. Concluzia este că mi-a plăcut mai mult volumul acesta, datorită temei abordate şi felului în care autorul o face, dar nu pot spune că m-am obişnuit cu stilul nici acum, după ce am terminat şi pe al treilea, după care am simţit nevoia de o pauză, de un alt stil şi alt gen de cărţi.
Recomand cartea aceasta celor care vor să înţeleagă mai bine viaţa de familie, cu urcuşuri şi coborâşuri, exact aşa cum este ea în realitate, celor care vor să citească o carte a cărei acţiune nu este liniară, dar nu este neapărat un lucru rău, cât şi celor care vor să citească o carte mai interesantă, neobişnuită chiar, aş putea spune.