„Fiica ascunsă” – Elena Ferrante

Acum că am terminat „Tetralogia Napolitană”, am zis să îi dau încă o şansă autoarei, citind şi această carte (mult spus carte, deoarece este subţire ca o broşură), pe care o luasem împreună cu această serie, de la Gaudeamus acum vreo doi ani (dacă îmi amintesc bine). Sincer stilul este cam acelaşi, deci nu pot să spun că mi-a plăcut mai tare. Deci clar aceasta este ultima carte a autoarei pe care mi-o voi mai lua vreodată. Cât despre impresia pe care mi-a făcut-o cartea asta, tot ce pot să zic este că sunt confuză. Adică toată povestea asta este atât de simplă şi de-a dreptul stupidă dacă mă întrebaţi pe mine, încât nici nu se pune problema să îmi placă. Nici măcar uşor de citit nu mi s-a părut şi din nou a trebuit să trag de mine să mai citesc din ea (aşa de enervantă mi s-a părut), încercând să nu găsesc tot felul de scuze ca să o las din mână. Sunt conştientă că există mulţi fani ai Elenei Ferrante, dar fiecare cititor are gusturi diferite în ceea ce priveşte lectura şi cărţile, aşa că poate cineva apreciază şi această carte, deşi aş vrea să aflu motivele pentru care ar putea lăuda cineva cartea asta. Şi culmea ironiei este că mi-a luat trei zile să citesc această carte şi totuşi nu am rezonat deloc cu ea.

În „Fiica ascunsă” facem cunoştinţă cu Leda, o profesoară de literatură engleză, care după ce fiicele ei pleacă să locuiască împreună cu tatăl lor, se hotărăşte să îşi ia o vacanţă la mare, într-un sat din sudul Italiei. Acolo îşi închiriază o locuinţă şi se duce zilnic la plajă, unde observă o familie foarte numeroasă şi gălăgioasă. Analizează fiecare membru al acestei familii şi încearcă să îi cunoască după acţiuni şi cuvinte. Dar cel mai mult o intrigă o tânără mamă, Nina, şi pe fiica acesteia, Elena. Elena avea o păpuşă foarte urâtă, cu care se juca, şi la un moment dat Leda îi fură păpuşa Elenei, făcând-o pe copilă să sufere groaznic. Acum, între noi fie vorba, chiar nu am înţeles de ce a făcut Leda una ca aceasta. Să furi jucăriile copiilor nu este chiar cel mai distractiv lucru, mai ales că nu intenţiona decât să o privească, iar într-un final să o returneze proprietarei. Între timp, Leda urmăreşte cum îi afectează pe membrii familiei această întâmplare neaşteptată, îi studiază, vede suferinţa fetei şi totuşi nu reacţionează. Toată treaba asta mi s-a părut extrem de trasă de păr, pentru că niciun adult nu fură păpuşile copiilor, ba chiar mai mult nu cumpără mai apoi îmbrăcaminte şi încălţăminte păpuşii. Şi cel mai groaznic este să facă asta şi apoi să vadă cum reacţionează cei de la care a furat. Chiar nu pot să pricep nici motivele, nici ce voia să obţină cu gestul ei. Până la urmă returnează păpuşa şi mama fetei se răzbună, înfigându-i o broşă în spate, gest pe care pot să îl înţeleg, pentru că până la urmă, fetiţa ei a suferit grozav după pierderea ei. Felul în care tot analiza orice amintire a fetelor ei, enumerându-le defectele, parcă încercând să convingă cititorii că fetele ei nu erau extraordinare, mi s-a părut cam nasol, nu înţeleg de ce relaţia ei cu fetele nu a funcţionat, deşi probabil la chestia asta a contribuit mult atitudinea ei faţă de ele. Oricum nici acţiunea, nici personajele nu mi-au plăcut deloc. Iar cel mai enervant era că le-a dat unor personaje aceleaşi nume cu cele din „Tetralogia Napolitană”. Şi tot timpul îmi fugea gândul la seria respectivă şi încercam să îmi amintesc cum erau acolo respectivele personaje. Şi un ultim lucru pe care îl mai pot zice despre cartea asta este că este scrisă în acelaşi stil ca şi seria menţionată mai sus, probabil acesta fiind stilul specific al autoarei, stil care nu mă atrage deloc, plictisindu-mă.

Nu recomand cartea asta nimănui, pentru că mi se pare o mare pierdere de timp sau cel puţin nu o recomand celor care au citit despre cărţile pe care le-am recomandat pe blog şi au realizat că avem gusturi comune, pentru că atunci cu siguranţă că nu o să vă placă nici vouă. În rest, celor curioşi le zic să nu se lase influenţaţi de faptul că este o cărticică mică (are aproximativ 140 de pagini), pentru că am tras de mine groaznic să o citesc.