Cred că aceasta va fi cea mai scurtă recenzie pe care am scris-o vreodată, dar să vedem ce iese, până la urmă, şi să ne apucăm de treabă, cum zicea o persoană dragă mie: „Cu Dumnezeu înainte!” Astăzi vreau să vă povestesc despre cât de mult mi-a plăcut mie Coelho. Prima dată când am pornit acest blog, şi a trebuit să aleg o imagine pentru el, primul lucru la care m-am gândit a fost la raftul meu cu cărţile lui Marc Levy şi Paulo Coelho. Acest raft era unul foarte special pentru mine şi mi-am dorit foarte tare să mă mândresc cu el. După cum am mai zis, pe acel raft se află toate cărţile lui Coelho, pe care le-am găsit traduse în limba română. Deşi, la fel ca şi autorul (o să vă explic ceva mai încolo de ce zic asta), la un moment dat am hotărât că nu este o idee bună să ţin cărţile prin bibliotecă şi m-am hotărât să le las să circule, pentru că ele merită citite, nu păstrate undeva pe un raft unde se vor prăfui, până acum nu m-am îndurat să dau nicio carte de pe acel raft. Cel mai tare mă amuză când vine cineva la mine în vizită şi mă întreabă de ce naiba citesc Coelho, că li se pare o porcărie, iar eu nici măcar nu mă obosesc să argumentez, ci doar le zie: „Înseamnă că n-ai înţeles nimic din ce ai citit!” Dar să revenim la cartea de faţă şi cum am ajuns la ea. Îmi căutam la un moment dat pe internet cărţi cu tematică de vară sau călătorie, pentru a avea cât mai multe cărţi noi pe care să le citesc vara aceasta şi, în lista de cărţi recomandate, mi-a apărut şi această carte. Ştiam din momentul în care am văzut-o acolo că nu voi putea rezista să nu mi-o cumpăr. Şi nu regret niciun moment, deoarece îmi era tare dor de cărţile lui Coelho!
Dacă vă aşteptaţi acum să vă spun ce se petrece în această carte (aşa cum fac eu de obicei), să vă povestesc câte ceva şi să vă las în suspans cu finalul, ei bine, asta nu se va întâmpla astăzi. V-aţi obişnuit poate cu stilul meu, dar la cartea asta nu pot face asta. „Fii ca râul care curge” nu este o carte obişnuită, este o culegere de povestiri scurte, care prezintă evenimente, reflecţii şi poveşti din viaţa scriitorului. Aceste mici povestioare (pentru că au maxim 2 pagini una) le-am citit într-o veşnicie, pentru că nu poţi citi Coelho ca pe o carte obişnuită. Fiecare din acestea ne învaţă câte ceva, au un sens, motiv pentru care nu am putut trece peste ele de parcă ar fi fost o carte de ficţiune. Am încercat să înţeleg ce ne transmite autorul, am digerat cu grijă fiecare informaţie, din fiecare povestioară, iar, la final, m-am bucurat că am citit această carte. Pe scurt, am citit poveşti din călătoriile lui Coelho, poveşti auzite de el de la prieteni, dar şi frânturi din viaţa personală a autorului. Unul din lucrurile mele preferate din carte a fost povestea în care scriitorul zicea că a început să lase cărţile din biblioteca lui să circule, pentru că mai bine să le dăruiască el cuiva care se va bucura de ele, decât să rămână în bibliotecă şi să ajungă vândute la kilogram la un anticariat, după ce el nu va mai fi. La un moment dat al vieţii mele am simţit chiar şi eu nevoia să colecţionez cărţi. Atunci când s-a născut fratele meu, eu aveam acasă o bibilotecă extrem de frumoasă, plină cu cărţi şi am simţit că nu vreau să împart aceste cărţi cu nimeni, aşa că am început să îmi cumpăr cărţi şi să îmi alcătuiesc propria mea bibliotecă. Ani la rând am tot cumpărat cărţi, le-am citit şi apoi au rămas pe rafturi, dar am ajuns la un moment dat să cumpăr mai multe decât citeam şi aşa am ajuns să am peste o mie de cărţi, care îşi aşteptau frumos rândul să fie citite. Însă acum ceva timp mi-am dat seama că e o prostie, cărţi noi apar tot timpul şi nu are sens să păstrez chiar toate acele cărţi, aşa că am început să le dau. Cât despre celelalte mici povestioare din cartea asta, nu vă voi zice nimic, pentru că fiecare merită să le descopere singur şi să înveţe ce are de învăţat din ele. Dar, cu siguranţă, nu veţi regreta că aţi citit şi această carte!
Deşi iniţial am zis că va fi un articol scurt, se pare că m-am lungit cu vorba. Deja simt că aici am scris mai mult despre mine decât despre cartea aceasta, dar un lucru pe care l-am învăţat citind cărţile lui Coelho este să mă descopăr pe mine. Aşa că vă invit să citiţi şi voi această carte, chiar dacă nu aţi mai citit alte cărţi ale autorului, deoarece veţi cunoaşte prin intermediul ei omul din spatele tuturor acelor rânduri şi, nu în ultimul rând, poate vă veţi regăsi şi pe voi!