Am citit sau cel puţin am încercat să citesc câteva cărţi despre prezent, unele le-am şi terminat, altele au rămas pe undeva pe un raft, aşteptând să fie reluate şi înţele se către mine. Pentru că se pot spune multe despre mine, dar niciodată nu abandonez definitiv nicio carte şi nici nu citesc doar aşa, de dragul unor statistici sau ca să mă dau mare cu ceea ce ştiu. Mereu caut să înţeleg ceea ce citesc, să pătrund în esenţa cărţii şi să trăiesc experienţa, pentru că fiecare carte nu este doar o poveste sau nişte pagini, ci un buchet de elemente care ne fac să vrem să citim în continuare. Şi pe cât de simplu ar părea să încerci să trăieşti prezentul, să îl apreciezi şi să înţelegi legăturile dintre trecut, prezent şi viitor, practica m-a omorât de fiecare dată. De exemplu, „Puterea prezentului” a fost una dintre cărţile care mi-a dat cele mai mari bătăi de cap, pentru că nu am fost în stare niciodată să mă concentrez total pe ceea ce scrie acolo, în aşa fel încât să reuşesc să trec de primele pagini. Nici această carte nu a fost foarte uşoară, însă am simţit-o mai reală, mai pe înţelesul meu (şi al tuturor, sper) şi chiar am savurat fiecare pagină. De asemenea, cartea asta m-a făcut să mă gândesc la toate clasele de yoga şi pilates la care am participat în ultimele săptămâni, deoarece se pune accentul pe respiraţia conştientă. Aşa că această mică carte mi-a transmis mai multe decât multe altele din aceeaşi categorie şi am îndrăgit-o până la final.
Alcătuită din şapte capitole, cărticica aceasta a început cu două afirmaţii extrem de importante: „Inspir, ştiu că inspir” şi „Expir, ştiu că expir”. Pentru mine a fost întotdeauna destul de dificil să mă concentrez pe respiraţie, să conştientizez şi să fiu atentă la acest detaliu. Există momente în care uitam să respir sau nu mă concentram pe ceea ce fac, luând totul de-a gata, respiraţia fiind ceva de la sine înţeles, că doar cum am mai trăi dacă nu am respira? Dar controlul acesteia şi trăirea prezentului cu fiecare respiraţie conştientă, poate avea numeroase beneficii. Cartea asta încearcă să ne înveţe să fim fericiţi şi în pace cu noi înşine şi tot ceea ce ne înconjoară, cum să ne folosim de trecut, pentru a trăi frumos prezentul, cum să ne vindecăm rănile şi durerile şi să cultivăm iubirea adevărată. Dar, cel mai important lucru, ne transmite câte ceva despre budism. Deşi este o carte despre respiraţie şi descoperirea prezentului, nu este deloc o carte greu de urmărit, vorbind parcă pe înţelesul tuturor, învăţându-ne lucruri noi. Mi-a plăcut foarte tare această carte, am citit-o cu drag, dar cel mai interesant este că nu pot şi nici nu vreau să spun mai multe, deoarece vreau să vă stârnesc curiozitatea (bineînţeles celor care citesc cărţi de genul acesta) şi să vă las să o descoperiţi singuri, pentru că oricine poate găsi ceva interesant de învăţat din ea, dacă este dispus să îi acorde o şansă. Aşa că mă opresc acum din scris (că doar nu o să scriu aici un articol mai lung decât cartea) şi vă voi spune doar că merită să citiţi această carte.
Recomand cartea aceasta celor care vor să înţeleagă budismul, celor care nu apreciază clipa, prezentul şi nu realizează puterea respiraţiei în vieţile fiecăruia, dar şi celor care au mai citit cărţi de acest gen şi vor să afle ceea ce Thich Nhat Hanh vrea să ne transmită prin intermediul acestei mici cărţi.