A trecut ceva timp de când nu am mai scris, ceea ce nu înseamnă că nu am citit mare lucru în timpul acesta, ci că nu prea am avut timp să scriu, având o perioadă mai aglomerată. Dar iată că m-am întors (promit să nu mai lipsesc atât) şi am să vă vorbesc despre penultima carte citită de mine în luna ianuarie (mda, cam aşa de în urmă sunt cu scrisul, dar ajung eu la zi până la urmă). Anul trecut editura Epica a publicat o serie de patru cărţi pentru copii şi cum nu prea au existat cărţi publicate de această editură care să nu îmi placă şi cum ador cărţile pentru copii, am zis să îi dau o şansă şi acestei serii. În primul rând, tot plimbând-o după mine pe la ore, copiii au răsfoit-o şi toţi au vrut să o citescă. Este foarte uşor de citit (cel puţin pentru mine care sunt obişnuită să citesc cărţi mult mai mari şi cu scris mai mult), este distractivă şi nu ai cum să nu îndrăgeşti personajele. Aşa că m-am bucurat de fiecare moment petrecut altături de Dory şi prietenii ei.
Dory este o fetiţă de şase anişori dotată cu o imaginaţie cum numai copiii pot avea, fiind considerată de fraţii ei mai mari un bebeluş. Dory este tristă pentru că fraţii ei nu vor să se joace şi cu ea, astfel încât îşi dă frâu liber imaginaţiei şi se joacă cu prietenii ei fantastici (aici am fost tentată să scriu „imaginari”, dar cumva Dory credea că prietenii ei sunt adevăraţi, îi considera reali, aşa că îi voi numi „fantastici”), care sunt bucuroşi să se joace cu ea. Şi apropo de prieteni fantastici şi de copiii care cred că există monştri sub paturile lor, prietena cea mai bună a lui Dory, pe nume Mary, este exact asta: un monstruleţ drăguţ, care locuieşte sub patul ei şi cu care se joacă ori de câte ori se iveşte ocazia. În afară de Mary, Dory ne povesteşte şi despre ceilalţi monştrii care locuiesc în casa ei, dar cea mai înfricoşătoare fiinţă este doamna Hoaţa-Cotoroanţa, o hoaţă care fură bebeluşi. Evident, Dory are ajutoare pentru a putea scăpa de doamna Hoaţa-Cotoroanţa şi întâlneşte pe zâna ei cea bună, domnul Nuggy, care trăieşte în pădure şi poate fi contactat oricând de către Dory prin intermediul unei banane (oricare banană). Cred că nu există ceva să nu îmi placă la cartea aceasta. Personajele sunt absolut fabuloase, le ador atât pe cele reale cât şi pe cele imaginare, pentru că sunt adorabile, pline de imaginaţie. Şi realul se îmbină atât de frumos cu imaginarul, încât nici nu ştii clar dacă ceea ce se întămplă chiar a fost pe bune sau doar imaginaţia debordantă a lui Dory. Acţiunea te prinde, pentru că face atâtea trăznăi şi tot timpul se întâmplă ceva, încât nu ai timp dă te plictiseşti. Desenele sunt pur şi simplu fabuloase, iar un exemplu este chiar Mary, monstrul care locuieşte sub pat şi care este şi prietena cea mai bună a lui Dory, pentru că pur şi simplu nu mi-aş fi putut imagina niciodată ceva aşa drăguţ, cum este ilustrată în carte. Cu toate că este o carte pentru copii, mi-a plăcut tot la ea, am terminat-o într-o zi şi abia am aşteptat să ajung la celelalte volume.
Recomand cartea aceasta tuturor copiilor, pentru că o să o îndrăgească din toate punctele de vedere, dar şi adulţilor care au suflet de copil şi se pot bucura de o carte plină de imaginaţie şi întâmplări inedite.