În sfârşit am ajuns să vă vorbesc despre ultima carte pe care am citit-o în august, şi anume „Daneza”. Probabil că nu a fost cea mai inspirată alegere a mea să citesc cartea asta, dar na, toţi facem greşeli din când în când. Ideea este că aveam cartea aceasta în bibliotecă de o veşnicie (sau cel puţin aşa mi s-a părut mie) şi am tot ocolit-o până când, fiind puţin mai binedispusă, mi-am luat inima în dinţi şi am luat-o la citit. Acum, ca să înţelegeţi şi voi care e faza, vă spun că eu ocolesc cărţile cu gay, travestiţi, schimbări de sex şi alte nebunii de genul acesta, nu pentru că am prejudecăţi, fiecare îşi alege calea în viaţă, dar parcă nu îmi place mie să citesc despre asta. Din acest motiv a stat atât de mult pe la mine prin biblioteca, uitată pe un raft, cartea asta. Şi acum că i-a venit rândul nu pot să zic că mi-a plăcut. Ideea este că nu aveam mari pretenţii de la această carte, însă mi se pare enervant ca naiba să încerc să înţeleg ce simte un bărbat care consideră că nu ar fi trebuit să se nască în corpul lui, ci în corp de femeie. Cine suntem noi să decidem ce ar fi trebuit să ne naştem? Nu sunt nici cea mai religioasă persoană din lume, dar parcă nici nu mi se pare corect să ne întrebăm de ce ne naştem într-un fel sau altul. Săracii copii care se nasc cu handicap ce să mai zică? Dar ca om în toată firea să ajungi la astfel de dileme, mi se pare cel puţin enervant. În fine, ideea este că nu mi s-a părut deloc spectaculoasă ideea cărţii, acţiunea m-a cam plictisit în unele momente şi personajele nu au fost pe placul meu (asta aşa, ca să fiu drăguţă).
„Daneza” este de fapt un bărbat danez, Einar Wegener, care, atunci când soţia, Greta Wegener, îi cere să se îmbrace în haine de femeie pentru a termina un portret, realizează că, de fapt, îi place cum se simte. În acel moment, în Einar, se produce o schimbare. El îşi dă seama că întotdeauna şi-a dorit să fie femeie şi a început să se îmbrace, din ce în ce mai des, într-una, ba chiar să plece la petreceri sau în plimbări deghizat în femeie. Soţia sa îl sprijină, împarte cu el hainele ei, ba chiar el însuşi îşi cumpără haine noi, de femeie. Problema apare atunci când Einar începe să vrea mai mult, să semene mai mult cu o femeie. Trecând pe la diverşi doctori, până la urmă îl întâlneşte pe profesorul Alfred Bolk, un doctor care pretinde că îl poate transforma total în femeie. Până la urmă, Einar se hotărăşte şi îşi face operaţiile de schimbare de sex propuse de profesorul Bolk. Se întoarce acasă la soţia sa, care obţine divorţul. Einar, care s-a întors acum ca Lili Elbe, se îndrăgosteşte de Henrik, care o şi cere de nevastă, iar acesta acceptă, însă cu o condiţie, să o aştepte să îşi facă şi ultima operaţie, aceea în urma căreia să poată avea copii, ca orice femeie normală. Şi de aici începe declinul. Lili Elbe se întoarce la clinica profesorului Bolk, îşi face operaţia, însă aceasta nu îi reuşeşte. Finalul nu prea l-am înţeles, însă nici nu prea mi-am bătut capul cu asta. Iar consecinţa acestei ultimei operaţii o cam bănuiam de când i-a zis Gretei că se va întoarce să facă şi această ultimă modificare, iar aceasta nu a fost deloc de acord, justificând că deja a suferit suficiente modificări şi că este de ajuns ca să se considere femeie. Lipsa unei limite, a dus-o pe Lili mai aproape de eşec. Cumva acastă încăpăţânare a ei m-a enervat. Oare nu îi era de ajuns că avea organe sexuale feminine, că se îmbrăca ca o femeie şi avea şi un iubit? De ce să mai vrea şi copii. Asta mi s-a părut groaznic de enervant. Dar aşa sunt unii oameni, care nu se mulţumesc cu ceea ce au şi vor mai mult, chestie care nu le aduce nimic bun. De asemenea, m-a întristat atitudinea Gretei. Dacă soţul începe să se îmbrace în rochii, il aplaudăm şi îi facem complimente? Cum naiba să faci asta? Tind să cred că vina a fost a soţiei, pentru că i se părea amuzant acest comportament. Dar cred că deja am spus destule despre cartea asta şi chiar nu prea aş mai adăuga nimic, pentru că asta presupune să îmi amintesc şi mai multe detalii şi chiar nu vreau lucrul acesta.
Recomand cartea aceasta soţiilor, ca să vadă cum nu trebuie să reacţioneze dacă soţii o iau pe arătură, celor care nu credeau că este posibil ca un bărbat să aibă asemenea trăiri interioare, încât să nu se mai simtă bărbaţi, pentru că, ei bine, iată că sunt şi din aceştia, dar şi celor care nu mai au altceva mai bun de citit prin bibliotecă şi vor să termine şi cu asta.