Iată că se apropie vacanţa şi parcă am mai mult chef să citesc, să cumpăr cărţi şi să scriu despre ceea ce am citit. Aşa că săptămâna asta sper să reuşesc să ajung la zi cu scrisul despre ceea ce am citit. Cât despre vacanţă, am o mulţime de cărţi care abia aşteaptă să vină cu mine la mare sau pe unde mai ajung vara aceasta. Şi acest nou elan a venit şi datorită târgului de carte care tocmai ce s-a terminat. Săptămâna trecută am dat o tură pe la Bookfest, să îmi iau cărţi noi, să revăd oamenii drăguţi de pe acolo şi să mă bucur de mulţimea de cititori care an de an vizitează standurile editurilor preferate. De această dată, însă, am preferat să iau câte o carte de la fiecare editură, ca să diversific şi să mă bucur de toate. Astfel am plecat cu cărţi pentru copii, de dezvoltare personală sau pur şi simplu de ficţiune. Iar toată această atmosferă mi-a reamintit de ce iubesc la nebunie tărgurile de carte. Dar gata cu vorba, haideţi să revenim la cartea de azi. Am văzut mai demult o postare a cuiva care citea cartea aceasta şi, deşi nu citim acelaşi gen de cărţi, am fost curioasă cum scrie Elif Shafak. Aşa am ajuns să îmi iau această carte, probabil tot de pe la Gaudeamus, acum o veşnicie. Şi deşi cărţile nu sunt neapărat ca vinurile, adică cu cât se învechesc devin mai bune, la mine mereu apar cărţi noi şi rămân în urmă, ajungând astfel să citesc cărţi pe care mi le-am luat cu ceva vreme în urmă. Astăzi pot să zic doar că mi-a părut rău că nu am citit mai devreme cartea aceasta, deoarece mi-a plăcut destul de mult.
„Cele trei fiice ale Evei” începe cu drumul lui Peri, o soţie casnică, mamă a trei copii, către o petrecere care avea loc în casa unor prieteni. Însă pe drum îi este furată geanta, ea aleargă după hoţ, încearcă să îşi recupereze bunurile, printre care şi o fotografie din anii ei de studenţie, care îi este foarte dragă, dar este atacată de cel care a furat geanta şi abia reuşeşte să scape. Şi chiar în clipa aceea apare fata ei care vede poza şi o întreabă despre ea, dar Peri reuşeşte să se eschiveze şi astfel cele două îşi continuă drumul spre petrecerea unde sunt aşteptate de soţul lui Peri. Dar fotografia îi aminteşte de trecutul său şi astfel aflăm detalii despre viaţa lui Peri. Mama ei, o religioasă aproape fanatică, tot timpul se certa cu tatăl ei, care considera că ştiinţa este cea mai importantă şi religia, o formă de ignoranţă. Astfel, când creşte suficient de mare, tatăl său o împinge să se înscrie la Oxford. Când ajunge acolo, Peri se împrieteneşte cu Shirin, o iraniană, atee, şi cu Mona, o egipteancă foarte religioasă. Cele trei se mută împreună şi participă la cursurile controversate ale unui profesor tânăr, carismatic şi nonconformist. Cele trei fete, Păcătoasa, Credincioasa şi Nehotărâta, aşa cum sunt poreclite, încearcă să vadă dincolo de religie, dar şi de tradiţii, dorind să îşi găsească locul în lume şi să se integreze mai bine în ea. Cartea abordează diverse teme interesante. Cursul pe care cele trei fete îl frecventează este unul despre Dumnezeu, ceea ce este foarte curios, din moment ce fiecare are altă religie şi vin din culturi diferite. Este, de asemenea, o frumoasă poveste despre prietenie, dragoste şi integrare, toate frumos combinate, explorând lumile diferite şi conflictele care se pot naşte între modernitate şi credinţă. Mi-a plăcut atât povestea, care sincer m-a cam ţinut cu sufletul la gură, de curiozitate să văd cum se termină povestea, atât cea din trecut, de la Oxford, cât şi cea din prezent, din casa unde se ţinea petrecerea la care participa şi Peri împreună cu familia sa. Aşa că pe viitor voi reveni la această autoare în curând.
Recomand cartea aceasta celor care nu au mai citit nimic scris de Elif Shafak, deoarece este o carte destul de bună, care merită citită, celor care vor să citească o poveste plină de elemente care te ţin prins până la final, dar şi celor care vor să citească o frumoasă poveste despre religie, prietenie, dar şi diferenţe culturale.